sfârşi

SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva. A sfârşi cu cineva = a rupe relaţiile cu cineva, a se supăra pe cineva. ♦ A termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse. ♦ (reg.) A înfăptui, a realiza. ♦ A consemna până la sfârşit; a epuiza. 2. refl. şi intranz. A ajunge la capăt, a lua sfârşit, a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ intranz. (Despre oameni) A ajunge într-un anume fel, într-o anumită situaţie; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să... Ei sfârşeau prin a se convinge. 3. refl. A-şi pierde viaţa, a se prăpădi, a muri. ♢ tranz. A omorî. 4. refl. A avea o senzaţie de sfârşeală, de leşin; a fi istovit, sleit de puteri. – Din sl. sŭvŭršiti.
Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) sfârşi ≠ a (se) începe, a (se) naşte, a începe
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SFÂRŞÍ vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A sfârşi o lucrare începută.) 3. v. desăvârşi. 4. v. încheia. 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să sfârşi discuţia.) 6. v. conchide. 7. v. ieşi. 8. a se încheia, a se termina, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se sfârşi.) 9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a sfârşi.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a sfârşi şi vacanţa!) 14. v. expira. 15. v. consuma. 16. v. înceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SFÂRŞÍ vb. v. asasina, devasta, distruge, îndeplini, înfăptui, nimici, omorî, pârjoli, prăpădi, pustii, realiza, suprima, ucide.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sfârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfârşésc, imperf. 3 sg. sfârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfârşeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SFÂRŞ//Í sfârşiésc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a isprăvi; a termina; a dovedi; a încheia. ♢ A o sfârşi rău a termina o activitate printr-un eşec. 2) pop. A face să se sfârşească; a lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a răpune; a mântui. ♢ sfârşi cu cineva a) a rupe relaţiile cu cineva; b) a omorî pe cineva. /<sl. suvurušiti, svrusiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SFÂRŞ//Í mă sfârşiésc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se isprăvi; a se termina. 2) A avea drept sfârşit; a se încheia; a se termina. 3) A pierde forţa şi energia ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a deceda; a răposa. /<sl. suvurušiti, svrusiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

sfîrşí (-şésc, -ít), vb.1. A termina, a isprăvi. – 2. (refl.) A se termina, a lua sfîrşit. – 3. (refl.) A se prăpădi, a muri. – var. săvîrşi. Megl. sfăşǫs. sl. sŭvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – Der. sfîrşenie, s.f. (înv., terminare, moarte); sfîrşală, s.f. (slăbiciune, leşin, terminat, isprăvit; s.n., final, moarte); nesfîrşit, adj. (infinit); săvîrşitor, adj. (înfăptuitor, făuritor); desăvîrşi, vb. (a isprăvi; a finisa; a perfecţiona); desăvîrşit, adj. (perfect, exact).
Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • sfarsi — sfàr·si v.pronom.intr. CO 1. sciogliersi, liquefarsi o, anche, perdere compattezza e consistenza: la neve si sfaceva al sole, le pere si sono sfatte per l eccessiva cottura Sinonimi: fondersi, liquefarsi, spappolarsi, squagliarsi. 2. estens., del …   Dizionario italiano

  • termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… …   Dicționar Român

  • încheia — ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ refl. (Despre persoane) A şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într alta …   Dicționar Român

  • fini — FINÍ, finesc, vb. IV. tranz. (înv.) A sfârşi, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  FINÍ vb. v. finaliza, isprăvi, încheia, sfârşi, termina …   Dicționar Român

  • isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… …   Dicționar Român

  • istovi — ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse. a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. tranz. (pop.) A sfârşi, a termina, a epuiza. – Din istov.… …   Dicționar Român

  • sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în …   Dicționar Român

  • consuma — CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere. Trimis de IoanSoleriu, 30.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • găti — GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. refl. şi tranz. A (se) pregăti pentru o acţiune, de obicei pentru o deplasare. 3. tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. tranz. şi… …   Dicționar Român

  • mântui — MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. tranz. şi refl. 1. (pop.) A (se) salva (dintr o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obţine iertarea pentru păcatele săvârşite, a scăpa de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.