scump

SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinţe) Foarte drag, iubit. 4. (înv. şi pop.) Zgârcit. ♢ expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalţi oameni; a fi greu de găsit. ♢ (Substantivat) Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte. – Din sl. skonpŭ.
Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

Scump ≠ ieftin
Trimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Antonime

SCUMP adj. v. adunător, ales, amănunţit, aparte, atent, cruţător, deosebit, distins, econom, meticulos, migălos, minuţios, păstrător, riguros, scrupulos, serios, strângător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. şi reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri scump.) 2. adj. preţios, rar, valoros. (Bijuterii scump.) 3. adj. bogat, luxos, preţios. (Haine scump.) 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. drag, iubit, îndrăgit, (fig.) dulce. (Fiinţă scump.) 6. s. drag, iubit. (scumpul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea scump a copilăriei.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCUMP s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scump adj. m., pl. scumpi; f. sg. scúmpă, pl. scúmpe
Trimis de siveco, 16.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

SCUMP scumpă (scumpi, scumpe) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preţ ridicat; costisitor. ♢ Piatră scumpă (sau preţioasă) mineral cu proprietăţi fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecţionarea bijuteriilor; nestemată. 2) şi substantival (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag. Prieten scump. Meleag scump. 3) fig. (despre noţiuni abstracte) Care este dobândit cu preţul unor mari sacrificii şi eforturi. Fericire scumpă. 4) şi substantival înv. Care este econom peste măsură. ♢ A fi scump la vorbă a vorbi puţin; a fi tăcut. A fi scump la râs a râde rar. /<sl. skonpu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

scump (-pă), adj.1. (Trans. de v.) Avar, zgîrcit. – 2. Care scumpeşte, care vinde scump. – 3. Costisitor. – 4. Preţios, de mare valoare. – 5. Iubit, drag. – Mr. scumpu, scumbu, megl. scǫmp. sl. skąpŭ "avar" (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Byhan 330; Conev 77), cf. bg. skup, slov. skôp, ceh. skoupý, pol. skąpy. – Der. scumpătate, s.f. (înv., avariţie, scumpete); scumpenie (var. scumpete), s.f. (înv., zgîrcenie; creştere a preţurilor); scumpet, s.n. (bijuterii, lucruri de preţ); scumpi, vb. (a urca preţul; refl., a economisi); scumpeală, s.f. (creştere a preţurilor); scumpie, s.f. (înv., zgîrcenie; sinderică, oţetar, Rhus cotinus), din pol. skąpia (numele pare să se explice prin calitatea sa astringentă).
Trimis de blaurb, 28.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • scumpi — SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. tranz. A mări preţul unei mărfi, a vinde mai scump. ♢ refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ refl. (Despre oameni) A cere preţuri (mai) mari. 2. refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde… …   Dicționar Român

  • drag — DRAG, Ă, dragi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care este iubit, scump, nepreţuit pentru cineva, pe care cineva îl iubeşte, îl preţuieşte. ♢ loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). ♢ expr. A i fi cuiva drag să... = a i plăcea …   Dicționar Român

  • preţios — PREŢIÓS, OÁSĂ, preţioşi, oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preţ, de mare importanţă; scump. ♢ Metal preţios v. metal. Piatră preţioasă v. piatră. ♦ Pe care cineva îl preţuieşte …   Dicționar Român

  • ales — ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ loc. adv. Pe ales(e) sau într ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – v. alege. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • bogat — BOGÁT, Ă, bogaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care dispune de multe şi mari mijloace materiale, care are mulţi bani; (om) avut. 2. adj. Care se află, care conţine ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦… …   Dicționar Român

  • costisitor — COSTISITÓR, OÁRE, costisitori, oare, adj. Care costă mulţi bani; scump. – Costisi + suf. tor. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Costisitor ≠ ieftin Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  COSTISITÓR adj. v. scump. Trimis de… …   Dicționar Român

  • rar — RAR, Ă, rari, e, adj., s.f. I. adj. 1. Care, într un şir de lucruri sau de fiinţe de acelaşi fel, se află faţă de celelalte la o distanţă mai mare decât cea obişnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de… …   Dicționar Român

  • sacru — SÁCRU1, Ă, sacri, e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, era, it. sacro. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • scumpătate — SCUMPĂTÁTE, (2) scumpătăţi, s.f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preţ, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. ătate. Trimis de ionel… …   Dicționar Român

  • dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.