respiraţie

RESPIRÁŢIE, respiraţii, s.f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii şi mediul înconjurător; acţiune ritmică şi mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conţinând oxigenul necesar întreţinerii vieţii şi expiră bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderi; răsuflare. ♢ Respiraţie artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mişcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mişcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii şi scoaterii alternative şi ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respiraţie = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.
Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98

RESPIRÁŢIE s. (fiziol.) răsuflare, suflare, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflătură, spirit. (Abia îşi mai trage respiraţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

respiráţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -spi-), art. respiráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. respiráţiei; pl. respiráţii, art. respiráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RESPIRÁŢI//E respiraţiei f. 1) Proces fiziologic care constă în schimbul de gaze între organism şi mediul înconjurător (constând în absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon); răsuflare. ♢ respiraţie artificială mijloc de reanimare care constă în efectuarea unor miş-cări pentru a provoca restabilirea respiraţiei normale (în caz de întrerupere a ei). 2) Aer expirat. ♢ De largă respiraţie de mare amploare. [G.-D. respiraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. respiration, lat. respiratio, respiraţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RESPIRÁŢIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între ţesuturile vii ale plantelor şi animalelor şi mediul înconjurător; răsuflare. ♢ Respiraţie artificială = mişcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mişcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respiraţie = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [gen. -iei, var. respiraţiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RESPIRÁŢIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele şi mediul lor de viaţă. o respiraţie artificială = mijloc de reanimare prin introducerea şi scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc. ♢ pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării. 2. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei). o operă (sau lucrare) de largă respiraţie = operă (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • respiráţie — s. f. (sil. ţi e; mf. spi ), art. respiráţia (sil. ţi a), g. d. art. respiráţiei; pl. respiráţii, art. respiráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • respirator — RESPIRATÓR, OÁRE, respiratori, oare, adj. Care ţine de respiraţie, privitor la respiraţie; care foloseşte la respiraţie. ♢ (anat.) Aparat respirator = sistem de organe care asigură respiraţia, structura lui fiind adaptată modului de viaţă al… …   Dicționar Român

  • luctuos — LUCTUÓS, OÁSĂ, luctuoşi, oase, adj. (Rar) Lugubru, trist. ♢ (med.) Respiraţie luctuoasă = respiraţie în care expiraţia este însoţită de gemete. [pr.: tu os] – Din lat. luctuosus, fr. luctueux. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  luctuós… …   Dicționar Român

  • branhie — BRÁNHIE, branhii, s.f. Organ de respiraţie, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (peşti, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRÁNHIE s. (zool.) (reg.) ureche, (Ban …   Dicționar Român

  • duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… …   Dicționar Român

  • suspin — SUSPÍN, suspine, s.n. 1. Respiraţie sonoră, adâncă şi prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ♢ expr. (Rar) A şi da ultimul suspin = a muri. 2. Respiraţie scurtă şi întretăiată, care însoţeşte un plâns puternic;… …   Dicționar Român

  • astmă — ÁSTMĂ, astme, s.f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni şi prin nevoia imperioasă de aer. [var.: astm s.n.] – Din fr asthme, lat asthma. Trimis de cata, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ÁSTMĂ s. (med.) (pop.)… …   Dicționar Român

  • brahipnee — BRAHIPNÉE s.f. (med.) Respiraţie scurtă, sacadată. [< fr. brachypnée, cf. gr. brachys – scurt, pnoia – respiraţie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  BRAHIPNÉE s. f. respiraţie scurtă, sacadată. (< fr. brachypnée) …   Dicționar Român

  • dipnoi — DIPNÓI, dipnoi, s.m. (La pl.) Grup de peşti care respiră atât prin branhii cât şi prin plămâni; (şi la sg.) peşte din acest grup. ♢ (Adjectival) Peşti dipnoi. – cf. fr. d i p n o é , d i p n o ï q u e s . Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • dispnee — DISPNÉE s.f. Greutate în respiraţie datorită mai ales unor boli cardiace sau respiratorii; năduf. – Din fr. dyspnée, lat. dyspnoea. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  DISPNÉE s. v. înecăciune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.