respinge

RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.
Trimis de dante, 07.01.2006. Sursa: DEX '98

A respinge ≠ a accepta, a admite, a adopta, a aproba, a atrage, a consimţi, a primi, a susţine, a accepta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RESPÍNGE vb. 1. v. refuza. 2. v. recuza. 3. v. repudia. 4. v. dezaproba. 5. a lăsa, (fig.) a trânti. (L-a respinge la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. înv.) a împinge. (Îl respinge pe inamic din ţară.)
Trimis de siveco, 12.07.2008. Sursa: Sinonime

respínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RESPÍNGE respíng tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine; a repudia. 2) (rugăminţi, oferte etc.) A nu consimţi să primească; a nu satisface; a nu admite; a refuza. 3) (duşmani, armate etc.) A sili să se retragă. /<it. respingere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RESPÍNGE vb. III. tr. 1. A împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe duşman să se retragă. [P.i. respíng. / < it. respingere].
Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN

RESPÍNGE vb. tr. 1. a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♢ a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe duşman să se retragă. (< it. respingere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

respínge (respíng, respíns), vb. – A refuza, a îndepărta, a refula. it. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (îm)pinge, cu pref. răs-. sec. XVIII. – Der. respingător, adj. (dezgustător).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • respínge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserãm; part. respíns …   Romanian orthography

  • recuza — RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RECUZÁ vb.… …   Dicționar Român

  • respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • respingător — RESPINGĂTÓR, OÁRE, respingători, oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ♢ Pompă aspiratoare respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălţime prin presiunea… …   Dicționar Român

  • refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva …   Dicționar Român

  • repudia — REPUDIÁ, repudiez, vb. I. tranz. A respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunţa la o moştenire sau la un legat. [pr.: di a ] – Din fr. répudier. Trimis de Iris,… …   Dicționar Român

  • refula — REFULÁ, refulez, vb. I. tranz. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe, reprezentări, idei sau tendinţe neplăcute, care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. (tehn.) A deplasa sau a împinge, cu …   Dicționar Român

  • antiistorism — ANTIISTORÍSM s.n. Concepţie istorică care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti + istorism. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  antiistorísm s. n. (sil. ti is ) Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • ateism — ATEÍSM s.n. Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ateism ≠ deism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • contraargumenta — CONTRAARGUMENTÁ, contraargumentez, vb. I. tranz. A respinge ceva prin contraargumente. – Din contraargument. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  contraargumentá vb., ind. prez. 1 sg. contraargumentéz, 3 sg. şi pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.