recriminatoriu

recriminatóriu adj. m., f. recriminatórie; pl. m. şi f. recriminatórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conţine o recriminare. [< fr. recriminatoire].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RECRIMINATÓRIU, -IE adj. care conţine o recriminare. (< fr. récriminatoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.