raţiocinaţie

raţiocináţie s. f., art. raţiocináţia, g.-d. art. raţiocináţiei; pl. raţiocináţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RAŢIOCINÁŢIE s.f. (Liv.) Raţiocinare. [gen. -iei, var. raţiocinaţiune s.f. / < fr. ratiocination, cf. lat. ratiocinatio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RAŢIOCINÁŢIE s. f. raţiocinare. (< fr. ratiocination, lat. ratiocinatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • raţiocinare — raţiocináre s. f., g. d. art. raţiocinării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RAŢIOCINÁRE s.f. Acţiunea de a raţiocina; raţiocinaţie; raţionament subtil, pedant. [< raţiocina]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • raţiocinaţiune — RAŢIOCINAŢIÚNE s.f. v. raţiocinaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.