păştiţă

PĂŞTÍŢĂ, păştiţe, s.f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuţă, floarea-paştilor (Anemone ranunculoides). – Paşti + suf. -iţă.
Trimis de valeriu, 13.01.2008. Sursa: DEX '98

PĂŞTÍŢĂ s. (bot.; Anemone ranunculoides) găinuşa, gălbenele (pl.), dediţei-galbeni (pl.), floarea-paş-tilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuţă, turculeţ, zlac, musce-rici-galbeni (pl.), pâinea-paştelui.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PĂŞTÍŢĂ s. v. floarea-paştelui.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

păştíţă s. f., g.-d. art. păştíţei; pl. păştíţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂŞTÍŢ//Ă păştiţăe f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, scundă, având frunze lunguieţe şi flori de culoare galbenă-aurie, acoperite pe din afară cu peri moi, care creşte prin locuri umbroase. /Paşti + suf. păştiţăiţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

păştíţă, păştíţe, s.f. (reg.) 1. sărbătoarea religioasă a Paştilor. 2. (la pl.) Bunavestire. 3. Duminica Tomii (prima duminică după Paşti); paştele mici. 4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinuşă, gălbinele, floarea-paştilor.
Trimis de blaurb, 13.01.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • pãştíţã — s. f., g. d. art. pãştíţei; pl. pãştíţe …   Romanian orthography

  • pâştiţă — pâştíţă1, pâştíţe, s.f. (reg.; despre oi) oaie stearpă. Trimis de blaurb, 12.09.2006. Sursa: DAR  pâştíţă2, s.f. sg. (reg.) smoc de păr la pintenul calului. Trimis de blaurb, 12.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… …   Dicționar Român

  • floareapaştilor — BREÁBĂN s. v. brebenea, brebenel, dediţei galbeni, floarea paştilor, floarea păsărilor, floarea vântului galbenă, găinuşă, gălbenele, păştiţă, popilnic. Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime  MUSCERICIGÁLBENI s. pl. v. dediţei galbeni,… …   Dicționar Român

  • păscuţă — PĂSCÚŢĂ, păscuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (bot.) Bănuţ. ♦ Păstiţă. [pl. şi: (2) păscuţi] – Pască + suf. uţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂSCÚŢĂ s. v. bănuţ, dediţei galbeni, floarea paştilor, floarea păsărilor,… …   Dicționar Român

  • dediţel — DEDIŢÉL, dediţei, s.m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase şi cu flori mari, albastre violete, cu proprietăţi colorante şi farmaceutice; adormiţele, dediţă (Pulsatilla pratensis). 2. (zool.; în sintagma) Dediţei de mare = actinii.… …   Dicționar Român

  • găinuşă — GĂINÚŞĂ, găinuşe (găinuşi), s.f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ♢ Găinuşă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roşie de piele golaşă în frunte şi cu picioarele… …   Dicționar Român

  • gălbenea — GĂLBENEÁ, gălbenele, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate şi dinţate, cu flori galbene, care creşte în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate şi …   Dicționar Român

  • paşte — PAŞTE1, pasc, vb. III. 1. intranz. şi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ tranz. fig. A întreţine, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti etc. 2. tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1),… …   Dicționar Român

  • turculeţ — TURCULÉŢ, turculeţi, s.m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. uleţ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TURCULÉŢ s. v. floarea paştelui, floarea paş tilor, floarea păsărilor floarea vân tului galbenă, găinuşă, gălbenele, păştiţă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.