puţ
- PUŢ, puţuri, s.n. 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereţii pietruiţi sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă şi care serveşte la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ♢ Puţ absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puţ colector = puţ în care se adună apele captate prin mai multe puţuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafaţa sau cu o galerie principală şi care serveşte la extracţie, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – lat. puteus.Trimis de ana_zecheru, 27.04.2004. Sursa: DEX '98PUŢ s. 1. v. fântână. 2. v. sondă. 3. (reg.) şaht. (puţ de mină.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÚŢUL s. art. v. pegas.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepuţ s. n., pl. púţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUŢ puţuri n. 1) Groapă adâncă (cu pereţii pietruiţi sau betonaţi), săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, pentru alimentarea cu apă potabilă; fântână. 2) Săpătură într-o mină care serveşte drept cale de transport pentru mineri şi materiale şi ca mijloc de aerisire. 3) Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. /<lat. puteusTrimis de siveco, 17.04.2007. Sursa: NODEXpuţ! interj. (reg.) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.Trimis de blaurb, 09.11.2006. Sursa: DARpuţ (púţuri), s.n. – Fîntînă. – Mr. puţ, istr. put. lat. pŭteus (Puşcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puţar, s.m. (fîntînar; muncitor la o sondă de ţiţei), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Look at other dictionaries:
put — put … Dictionnaire des rimes
put — W1S1 [put] v past tense and past participle put present participle putting [T] ▬▬▬▬▬▬▬ 1¦(move to place)¦ 2¦(change somebody s situation/feelings)¦ 3¦(write/print something)¦ 4¦(express)¦ 5 put a stop/an end to something 6 put something into… … Dictionary of contemporary English
put — [ put ] (past tense and past participle put) verb transitive *** ▸ 1 move something to position ▸ 2 cause to be in situation ▸ 3 write/print something ▸ 4 make someone go to place ▸ 5 give position on list ▸ 6 build/place somewhere ▸ 7 express in … Usage of the words and phrases in modern English
Put — Put, v. t. [imp. & p. p. {Put}; p. pr. & vb. n. {Putting}.] [AS. potian to thrust: cf. Dan. putte to put, to put into, Fries. putje; perh. akin to W. pwtio to butt, poke, thrust; cf. also Gael. put to push, thrust, and E. potter, v. i.] 1. To… … The Collaborative International Dictionary of English
put — [poot] vt. put, putting [ME putten < or akin to OE potian, to push: mod. senses prob. < Scand, as in Dan putte, Swed dial. putta, to put away, push, akin to OE pyttan, to sting, goad] 1. a) to drive or send by a blow, shot, or thrust [to… … English World dictionary
put — ► VERB (putting; past and past part. put) 1) move to or place in a particular position. 2) bring into a particular state or condition: she tried to put me at ease. 3) (put on/on to) cause to carry or be subject to. 4) assign a value, figure, or… … English terms dictionary
put — pȗt [b] (I)[/b] m <G púta, I pútem/pútom, N mn pútevi/pútovi/púti knjiš., G pútēvā/pútōvā> DEFINICIJA 1. a. utaban i utrt dio zemlje koji služi za prolaženje i kretanje [seoski put; kolni put] b. prostor po kome se ili kroz koji se odvija… … Hrvatski jezični portal
Put — (put; often p[u^]t in def. 3), v. i. 1. To go or move; as, when the air first puts up. [Obs.] Bacon. [1913 Webster] 2. To steer; to direct one s course; to go. [1913 Webster] His fury thus appeased, he puts to land. Dryden. [1913 Webster] 3. To… … The Collaborative International Dictionary of English
put — late O.E. putung instigation, urging, lit. putting; also pytan put out, thrust out (of eyes), probably from Germanic stem that also produced Dan. putte to put, Swed. dialectal putta. Meaning act of casting a heavy stone overhead (as a trial of… … Etymology dictionary
put at — ˈput at [transitive] [present tense I/you/we/they put at he/she/it puts at present participle putting at past tense put at past participle … Useful english dictionary
