proptă
- PRÓPTĂ, propte, s.f. (reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRÓPTĂ s. v. pop, proptea, protecţie, reazem, sprijin, susţinere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepróptă s. f., g.-d. art. próptei; pl. própteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÓPT//Ă proptăe f. v. PROPTEA. ♢ A se pune proptă cuiva a se opune. /v. a proptiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
Look at other dictionaries:
proptar — PROPTÁR, proptare, s.n. Frână la războiul de ţesut ţărănesc, făcută dintr o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza ţesută. – Proptă + suf. ar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROPTÁR s. v.… … Dicționar Român
proptea — PROPTÉA, proptele, s.f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ♢ expr. (pop.) Propteaua gardului = persoană leneşă. ♦ fig. Sprijin, protecţie (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un … Dicționar Român
propti — PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. tranz. şi refl. A (se) rezema de ceva. ♦ refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – cf. sl. p o d ŭ p r ĕ t… … Dicționar Român
protecţie — PROTÉCŢIE, protecţii, s.f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituţie etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveşte la protejare. ♢ Protecţia muncii = ansamblu de … Dicționar Român
sprijin — SPRÍJIN, sprijine, s.n. 1. Ceea ce serveşte să susţină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. fig. Ajutor, asistenţă, ocrotire. ♦ (concr.) Susţinător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. Trimis de LauraGellner, 18.01.2009 … Dicționar Român
