preempţiune

preempţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. preempţiúnii; pl. preempţiúni
Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

PREEMPŢIÚNE s.f. (jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziţiona (în particular, al Administraţiei de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziţie prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziţie anterioară, anticipată (< emptio = achiziţie, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens iniţial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF]
Trimis de tavi, 15.07.2006. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • preempţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. preempţiúnii; pl. preempţiúni …   Romanian orthography

  • preemţiune — PREEMŢIÚNE, preemţiuni, s.f. (jur.; în sintagma) Drept de preemţiune = privilegiu pe care îl are cineva printr un contract sau printr o lege, la o vânzare cumpărare, de a fi, în condiţii egale, cel preferat dintre mai mulţi cumpărători. [pr.: pre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.