pragmatic


pragmatic
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (înv.; în expr.) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice şi militare, fără a ţine seama de complexul economic şi cultural al dezvoltării societăţii. Sancţiune pragmatică = (în ţările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – fr. pragmatique (< gr.).
Trimis de deka_u, 13.09.2007. Sursa: DLRM

PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj. 1. Care aparţine pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în consideraţie eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcţie de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancţiune pragmatică = (în unele ţări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – Din fr. pragmatique.
Trimis de oprocopiuc, 19.01.2006. Sursa: DEX '98

PRAGMÁTIC adj. v. practic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. sg. pragmátică, pl. pragmátice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRAGMÁTI//C pragmaticcă (pragmaticci, pragmaticce) 1) Care ţine de pragmatism; propriu pragmatismului. Concepţie pragmaticcă. 2) depr. (despre persoane) Care apreciază realitatea numai în funcţie de utilitatea practică a acesteia. Politician pragmatic. /<fr. pragmatique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRAGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. ♦ (peior.) Care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. Bazat pe studierea faptelor. 3. (ist.) Pragmatica sancţiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. [cf. fr. pragmatique, lat. pragmaticus < lat., gr. pragma – afacere].
Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DN

PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmăreşte aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ pragmatic a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. II. s. f. parte a semioticii care studiază modul în care omul înţelege şi foloseşte semnele. (< fr. pragmatique, lat. pragmaticus, gr. pragmatikos, /II/ engl. pragmatics)
Trimis de raduborza, 16.11.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Pragmatic — Prag*mat ic, Pragmatical Prag*mat ic*al, a. [L. pragmaticus busy, active, skilled in business, especially in law and state affairs, systematic, Gr. ?, fr. ? a thing done, business, fr. ? to do: cf. F. pragmatique. See {Practical}.] 1. Of or… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Pragmatic — Prag*mat ic, n. 1. One skilled in affairs. [1913 Webster] My attorney and solicitor too; a fine pragmatic. B. Jonson. [1913 Webster] 2. A solemn public ordinance or decree. [1913 Webster] A royal pragmatic was accordingly passed. Prescott. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • pragmatic — [prag mat′ik] adj. [L pragmaticus, skilled in business or law < Gr pragmatikos < pragma, business, orig. a thing done < prassein, to do] 1. Rare a) busy or active, esp. in a meddlesome way b) dogmatic; opinionated 2. having to do with… …   English World dictionary

  • pragmatic — I adjective clear thinking, expedient, feasible, matter of fact, practical, rational, realistic, reasonable, sensible, serviceable, sound, straight thinking, unidealistic, unromantic, unsentimental, useful, utilitarian II index constructive… …   Law dictionary

  • pragmatic — (adj.) 1540s, from M.Fr. pragmatique, from L. pragmaticus skilled in business or law, from Gk. pragmatikos versed in business, from pragma (gen. pragmatos) civil business, deed, act, from prassein to do, act, perform …   Etymology dictionary

  • pragmatic — [adj] sensible businesslike, commonsensical, down to earth, efficient, hard, hard boiled*, hardheaded*, logical, matterof fact, practical, realistic, sober, unidealistic, utilitarian; concepts 401,542 Ant. idealistic, unreasonable …   New thesaurus

  • pragmatic — ► ADJECTIVE 1) dealing with things in a practical rather than theoretical way. 2) relating to philosophical or political pragmatism. DERIVATIVES pragmatically adverb. ORIGIN Greek pragmatikos relating to fact …   English terms dictionary

  • pragmatic — adj. VERBS ▪ be, seem ▪ become ▪ remain ADVERB ▪ extremely, fairly, very …   Collocations dictionary

  • pragmatic — [[t]prægmæ̱tɪk[/t]] ADJ GRADED: usu ADJ n A pragmatic way of dealing with something is based on practical considerations, rather than theoretical ones. A pragmatic person deals with things in a practical way. Robin took a pragmatic look at her… …   English dictionary

  • pragmatic — also pragmatical adjective Etymology: Latin pragmaticus skilled in law or business, from Greek pragmatikos, from pragmat , pragma deed, from prassein to do more at practical Date: 1616 1. archaic a. (1) busy (2) officious …   New Collegiate Dictionary


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.