petrecăreţ

PETRECĂRÉŢ, -EÁŢĂ, petrecăreţi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult şi des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreţ.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PETRECĂRÉŢ adj., s. 1. adj., s. chefliu, (înv. şi reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeţ. (Om petrecăreţ; e un mare petrecăreţ.) 2. s. (livr.) juisor. (petrecăreţi întârziaţi treceau pe stradă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

petrecăréţ adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecăréţi; f. sg. petrecăreáţă, pl. petrecăréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PETRECĂR//ÉŢ petrecăreţeáţă (petrecăreţéţi, petrecăreţéţe) şi substantival Care este predispus să petreacă; amator de petreceri; chefliu. /a (se) petrece + suf. petrecăreţăreţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • juisor — JUISÓR, OÁRE, juisori, oare, s.m. şi f. (rar) Om petrecăreţ. [pr.: ju i ] – Din fr. jouisseur. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  JUISÓR s. v. petrecăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  juisór s …   Dicționar Român

  • bicher — bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreţ, chefliu, ştrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul. Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR  bichér (bichéri), s.m. – (Trans.) Pramatie, chefliu. Mag. betyar flăcău de la ţară; petrecăreţ… …   Dicționar Român

  • petrecător — PETRECĂTÓR, OÁRE, petrecători, oare, adj., s.m. şi f. 1. (înv. şi reg.) Petrecăreţ. 2. (înv.) (Persoană) care trăieşte (undeva sau într un anumit fel); trăitor. 3. (înv.) (Persoană) care însoţeşte, conduce pe cineva. – Petrece + suf. ător …   Dicționar Român

  • viveur — s.m. (Franţuzism; şi bon viveur) Om petrecăreţ, om de viaţă, chefliu. [pron. vör. / < fr. viveur]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  VIVEUR Vö R/ s. m. (şi bon viveur) om petrecăreţ, om de viaţă, chefliu. (< fr. viveur) Trimis …   Dicționar Român

  • buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  buiác adj. m., pl. buiéci; f …   Dicționar Român

  • chef — CHEF, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Stare de (uşoară) beţie şi de bună dispoziţie a omului care a băut. 3. Bună dispoziţie, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorinţă. ♦ Dorinţă ciudată,… …   Dicționar Român

  • chefliu — CHEFLÍU, ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, ameţit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHEFLÍU adj., s. petrecăreţ, (înv. şi reg.) petrecător, ( …   Dicționar Român

  • chiulhan — CHIULHÁN s.n. v. chiolhan. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  chiulhán ( ne), s.n. – Banchet, zaiafet, chef. – var. chiolhan. tc. külhan cuptor de încălzit baia (Şeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin… …   Dicționar Român

  • ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… …   Dicționar Român

  • coribant — CORÍBANT, coribanţi, s.m. Preot al zeiţei greceşti Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante. Trimis de IoanSoleriu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98  coribánt s. m., pl. coribánţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.