particular

PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s.m. I. adj. 1. Care este propriu unei singure fiinţe, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinţe sau de lucruri; specific, caracteristic, particularist1. ♢ Loc adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolaţi, care are un caracter izolat; individual. ♢ loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuşi. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicităţii; privat, intim, confidenţial. loc. adv. În particular = într-un grup restrâns; confidenţial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre şcoli) Care nu aparţine statului. ♢ Lecţie (sau oră) particulară = lecţie pe care un profesor o predă unui elev în afara şcolii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecţii în afara şcolii. Elev particular (şi substantivat, m.) = elev care se pregăteşte fără a frecventa cursurile unei şcoli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susţine examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ♢ loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei şcoli (dar pregătindu-se singur pentru a susţine examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II. s.m. Persoană care nu deţine o funcţie oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituţie a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

Particular ≠ general, universal
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PARTICULÁR adj. 1. v. caracteristic. 2. v. personal. 3. individual, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune particular.) 4. v. aparte. 5. individual, personal, privat, propriu. (Probleme particular; proprietate particular.) 6. v. intim. 7. v. confidenţial. 8. special. (Disciplinele particular.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

particulár adj. m., s. m., pl. particulári; f. sg. particuláră, pl. particuláre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

particulár s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARTICULÁR1 n. Categorie filozofică intermediară care constituie o verigă de legătură între singular şi general. /<lat. particularis, germ. Partikular
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARTICULÁR2 particulară (particulari, particulare) m. şi f. Persoană nelegată de activitatea în comun a societăţii sau a statului. /<lat. particularis, germ. Partikular
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARTICULÁR3 particulară (particulari, particulare) 1) Care are caracter izolat, individual; aparte. Fenomen particular. 2) Care aparţine unei persoane ca individ izolat; a unei singure persoane; individual; privat; personal. Limuzină particulară.Lecţii particulare lecţii care se dau în afara unei şcoli oficiale. În particular a) în mod deosebit; în special; b) într-un grup restrâns. 3) Care dă posibilitatea de a deosebi un lucru de altul sau o fiinţă de alta; distinctiv; specific. Semne particulare. /<lat. particularis, germ. partikular
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparţine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formaţie sau de esenţă individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (log.; despre judecăţi) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecţii) predat elevilor în afara orelor oficiale de şcoală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular şi general. [cf. fr. particulier, lat. particularis].
Trimis de LauraGellner, 16.01.2007. Sursa: DN

PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparţine numai anumitor persoane sau lucruri. o în particular = în mod deosebit, în special. ♢ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ♢ (log.; despre judecăţi) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecţii) predat elevilor în afara orelor oficiale de şcoală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular şi general. III. s. m. persoană care nu deţine o funcţie oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Particular — Par*tic u*lar, a. [OE. particuler, F. particulier, L. particularis. See {Particle}.] 1. Relating to a part or portion of anything; concerning a part separated from the whole or from others of the class; separate; sole; single; individual;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • particular — adjetivo 1. Que es propio de una sola persona o cosa y no de otras: Un rasgo particular suyo es la valentía. Mi opinión particular es que eso no está bien. 2. Que es concreto, determinado o singular en contraposición a general o universal: Es un… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • particular — (Del lat. particulāris). 1. adj. Propio y privativo de algo, o que le pertenece con singularidad. 2. Especial, extraordinario, o pocas veces visto en su línea. 3. Singular o individual, como contrapuesto a universal o general. 4. Dicho de una… …   Diccionario de la lengua española

  • Particular — Par*tic u*lar, n. 1. A separate or distinct member of a class, or part of a whole; an individual fact, point, circumstance, detail, or item, which may be considered separately; as, the particulars of a story. [1913 Webster] Particulars which it… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • particular — par·tic·u·lar adj in the civil law of Louisiana: of or relating to a designated property or to the inheritance of it compare universal Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam Webster. 1996 …   Law dictionary

  • particular — [pär tik′yə lər] adj. [ME particuler < MFr < LL particularis < L particula,PARTICLE] 1. of or belonging to a single, definite person, part, group, or thing; not general; distinct 2. apart from any other; regarded separately; specific [to …   English World dictionary

  • particular — In its meaning ‘considered as distinct from others’, particular plays a useful identifying or emphasizing role: • For this particular show there is an audience…and they arrive at 7.30 p.m. Guardian, 1970. In other cases, it can be superfluous: •… …   Modern English usage

  • particular — [adj1] exact, specific accurate, appropriate, blow by blow*, circumstantial, clocklike, detailed, distinct, especial, express, full, individual, intrinsic, itemized, limited, local, meticulous, minute, painstaking, particularized, peculiar,… …   New thesaurus

  • particular — ► ADJECTIVE 1) relating to an individual member of a specified group or class. 2) more than is usual; special: particular care. 3) fastidious about something. ► NOUN ▪ a detail. ● in particular Cf. ↑in particula …   English terms dictionary

  • particular — adj. 2 g. 1. Que pertence a um só, que é próprio de certas pessoas ou de certas coisas. 2. Peculiar, especial. 3. Individual. 4. Singular. 5. Extraordinário. 6. Privado. 7. Reservado. 8. Íntimo. • s. m. 9. O que é particular. 10. Circunstância… …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.