ortoepie

ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie.
Trimis de ionel_bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

ortoepíe s. f., art. ortoepía, g.-d. ortoepíi, art. ortoepíei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORTOEPÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul regulilor de rostire corectă. 2) Totalitate a regulilor de pronunţare corectă într-o limbă. [G.-D. ortoepiei] /<fr. orthoépie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORTOEPÍE s.f. Pronunţare corectă a cuvintelor. ♦ Parte a lingvisticii care studiază pronunţarea corectă a cuvintelor unei limbi. [gen. -iei. / < fr. orthoépie, cf. gr. orthoepeia – limbaj corect].
Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunţare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ortoepíe — s. f., art. ortoepía, g. d. ortoepíi, art. ortoepíei …   Romanian orthography

  • ortoepic — ORTOÉPIC, Ă, ortoepici, ce, adj. Care aparţine ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl …   Dicționar Român

  • ortoepia — pl.f. ortoepie …   Dizionario dei sinonimi e contrari

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.