ornament

ORNAMÉNT, ornamente, s.n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseţa; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziţie şi a-i reliefa semnificaţia. ♢ loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincţie, însemn, decoraţie. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.
Trimis de romac, 08.10.2008. Sursa: DEX '98

ORNAMÉNT s. 1. v. podoabă. 2. v. înfloritură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ornamént s. n., pl. ornaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORNAMÉNT ornamente n. 1) Element care or-nează ceva; element decorativ; înfloritură. 2) muz. Notă sau grup de note care servesc la ornarea unei melodii fără a-i modifica linia melodică. /<fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. şi aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ♢ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseţa o frază, o cuvântare. ♦ (muz.) Semn, notă sau grup de note care măreşte efectul unei note principale. [pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].
Trimis de LauraGellner, 30.06.2005. Sursa: DN

ORNAMÉNT s. n. 1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. şi aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc. 2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseţa o frază, o cuvântare. 3. (muz.) notă sau grup de note care "înfrumuseţează", cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică. (< fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Ornament — Sn std. (14. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. ōrnāmentum, einer Ableitung von l. ōrnāre ausstatten, schmücken, zieren (aus * ōrdnāre zu l. ōrdo (ōrdinis) m. Reihe, Ordnung ). Adjektiv: ornamental.    Ebenso nndl. ornament, ne. ornament, nfrz.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Ornament — Ornamente I (Altertum). Ornamente II (Mittelalter). Ornamente III (Renaissance). Ornamente IV (17./18. Jahrh. und Asien) …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • ornament — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. ornamentncie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} element, motyw zdobniczy w architekturze, rzemiośle artystycznym itp. : {{/stl 7}}{{stl 10}}Bogaty, oryginalny,… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • ornament — or na*ment, n. [OE. ornement, F. ornement, fr. L. ornamentum, fr. ornare to adorn.] That which embellishes or adorns; that which adds grace or beauty; embellishment; decoration; adornment. [1913 Webster] The ornament of a meek and quiet spirit. 1 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ornament — or na*ment, v. t. [imp. & p. p. {Ornamented}; p. pr. & vb. n. {Ornamenting}.] To adorn; to deck; to embellish; to beautify; as, to ornament a room, or a city. [1913 Webster] Syn: See {Adorn}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Ornament — (lat., hierzu die Tafeln »Ornamente I bis IV«), Verzierung, die schmückende Zutat an Arbeiten menschlicher Kunstfertigkeit, besonders an Werken der Baukunst und der Kunstgewerbe. Sie hängt von dem Zweck des Gegenstandes, von der Zeit und dem Ort… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • ornament — [n] decoration accessory, adornment, art, bauble, beautification, design, doodad*, embellishment, embroidery, flower, frill, frou frou*, garnish, gewgaw*, gimcrack*, gingerbread*, honor, jewel, knickknack*, pride, treasure, trimming, trinket;… …   New thesaurus

  • ornament — [or′nə mənt; ] for v. [, ôr′nəment΄] n. [OFr ornement < L ornamentum < ornare, to adorn (akin to ordinare: see ORDAIN)] 1. anything serving to adorn; decoration; embellishment; also, a desirable or needed adjunct 2. a person whose character …   English World dictionary

  • Ornamént — (lat., d.i. Schmuck), die an Gegenständen menschlicher Kunstfertigkeit angebrachte Verzierung, entweder der Berechnung (geometr. O.) oder der Phantasie (stilisiertes O.) entsprungen oder der organischen Natur (Pflanzenreich: Blatt, Blume, Ranke;… …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Ornament — Ornament, lat. deutsch, Verzierung; O.ik, die Lehre, passende Verzierungen anzubringen …   Herders Conversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.