orb

ORB1 s.n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ♢ expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).
Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98

ORB2, OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simţul văzului, care nu vede (deloc). ♢ expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care şovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. fig. Care nu admite alte păreri, 3. fig. Care pare să acţioneze fără discernământ; a cărui raţiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denotă lipsă de inteligenţă, de reflecţie, de perspicacitate. 4. fig. Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Duşumea oarbă = duşumea de scânduri brute aşezate distanţat, peste care se montează parchetul. Cartuş orb = cartuş fără proiectil, folosit la exerciţii, la parade, la demonstraţii etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). Puţ orb = puţ de mină care nu are ieşire directă la suprafaţă. – lat. orbus.
Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98

Orb ≠ văzător
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ORB adj., s. 1. adj., s. nevăzător, (pop.) chior, orbeţ. (Asociaţia orbilor.) 2. adj. întunecat, întunecos. (Felinare oarbe.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ORB adj. v. complet, deplin, desăvârşit, infinit, nemărginit, sărac, slab, total.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ORB s. v. cârtiţă, sobol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ORBUL GĂÍNILOR s. v. cecitate diurnă, hemeralopie.
Trimis de siveco, 20.11.2007. Sursa: Sinonime

orb adj. m., pl. orbi; f. sg. oárbă, pl. oárbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

orb s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

şárpe-orb (miriapod) s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORB1 n. : orbul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiţii de iluminare redusă. ♢ A avea orbul găinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORB2 oárbă (orbi, oárbe) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care nu vede cu amândoi ochii. Cal orb. Alfabet pentru orbi.A se ţine (de ceva) ca orbul de gard a urma întru totul modelul imitat. orbului degeaba îi spui că s-a făcut lumină pe cel prost în zadar îl povăţuieşti. 2) fig. Care este lipsit de lumină; cufundat în întuneric; obscur. ♢ Fereastră oarbă adâncitură în perete, sub formă de fereastră, făcută în scop decorativ. Cameră oarbă cameră fără ferestre. Cartuş orb cartuş cu exploziv, dar fără glonţ; cartuş fals. 3) fig. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de raţiune, de judecată. Supunere oarbă. Încredere oarbă. /<lat. orbus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

orb (oárbă), adj.1. Fără vedere. – 2. (Banat, Trans.) Chior. – 3. (s.m.) Cecitate, orbire. lat. orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Puşcariu 1223; Candrea-Dens., 1284; REW 6086), cf. alb. verb, vegl. vuarb, it. orbo (it. de N orp, calabr. orvu), v. fr., cat. orb. Pentru răspîndirea rom., cf. Gamillscheg, Differenzierung, 34 şi Cah. S. Puşcariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. cf. ALR, I, 67. Der. orbecăi (var. orbăcăi, orbeca), vb. (a merge pe dibuite), cu suf. expresiv -căi (după Scriban este doar un cuvînt expresiv; după Puşcariu 1224, Candrea-Dens. şi Candrea, din lat. *orbicare); orbecăială (var. orbăcăială), s.f. (căutare pe dibuite); orbeşte, adv. (ca orbii); orbeţ, s.m. (orb, cerşetor orb; Mold., cîrtiţă) cu suf. -ete, sau -, cf. fr. orvet; orbi, vb. (a pierde văzul; a fascina); orbie, s.f. (lipsă de vedere); orbiş, adv. (ca orbii); orbitor, adj. (care ia văzul, fascinează); orbitură, s.f. (înv., lipsă de vedere); orbiciune, s.f. (înv., orbire).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Orb — in BéziersVorlage:Infobox Fluss/KARTE fehlt Daten …   Deutsch Wikipedia

  • Orb — Orb, n. [F. orbe, fr. L. orbis circle, orb. Cf. {Orbit}.] [1913 Webster] 1. A spherical body; a globe; especially, one of the celestial spheres; a sun, planet, or star. [1913 Webster] In the small orb of one particular tear. Shak. [1913 Webster]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ORB — ist die Abkürzung für: Oberste Raumbehörde, eine Behörde in der Science Fiction Fernsehserie „Raumpatrouille – Die phantastischen Abenteuer des Raumschiffes Orion“ Ostdeutscher Rundfunk Brandenburg, ehemalige öffentlich rechtliche Rundfunkanstalt …   Deutsch Wikipedia

  • Orb-3D — Developer(s) Hi Tech Publisher(s) Hi Tech Platf …   Wikipedia

  • Orb — Orb, v. i. To become round like an orb. [Poetic] [1913 Webster] And orb into the perfect star. Tennyson. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ORB — [o|ɛr be:], der; [s]: Ostdeutscher Rundfunk Brandenburg. * * * I ORB,   Abkürzung für Ostdeutscher Rundfunk …   Universal-Lexikon

  • Orb — ([^o]rb), n. [OF. orb blind, fr. L. orbus destitute.] (Arch.) A blank window or panel. [Obs.] Oxf. Gloss. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Orb — ([^o]rb), v. t. [imp. & p. p. {Orbed} ([^o]rbd); p. pr. & vb. n. {Orbing}.] 1. To form into an orb or circle. [Poetic] Milton. Lowell. [1913 Webster] 2. To encircle; to surround; to inclose. [Poetic] [1913 Webster] The wheels were orbed with gold …   The Collaborative International Dictionary of English

  • orb — [ôrb] n. [L orbis, a circle] 1. a sphere, or globe 2. a) any of the celestial spheres, as the sun, moon, etc. b) Obs. the earth c) the orbit of a planet 3. Old Poet. the eye or eyeball …   English World dictionary

  • Orb [2] — Orb, Stadt im preuß. Regbez. Kassel, Kreis Gelnhausen, an der Orb, einem Nebenfluß der Kinzig, und an der Bad Orber Kleinbahn, 181 m ü. M., hat eine katholische und evang. Kirche, Kurhaus, Amtsgericht, Oberförsterei, Kinderheilanstalt,… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • orb — [o:b US o:rb] n [Date: 1300 1400; : Latin; Origin: orbis wheel, circle ] 1.) literary a bright ball shaped object, especially the sun or the moon ▪ the red orb of the sun 2.) a ball decorated with gold, carried by a king or queen on formal… …   Dictionary of contemporary English

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.