op

OP, opuri, s.n. (livr.) Operă (literară sau ştiinţifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

OP s. v. carte, lucrare, operă, scriere, text, tipăritură, tom, volum.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OPÚS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea op a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.
Trimis de siveco, 28.11.2008. Sursa: Sinonime

op s. n., pl. ópuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OP opuri n. livr. depr. Creaţie literară sau ştiinţifică; scriere. /<lat. opus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

–OP Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "ochi", "vedere". [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi].
Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

OP s.n. (Liv.) Operă (literară sau ştiinţifică), lucrare, scriere. [< lat. opus].
Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DN

OP1 s. n. carte, lucrare, scriere, operă. (< lat. opus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

OP2 adj. inv. (arte) care se bazează pe reacţii optice. (< engl. op/tical art/)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-ÓP3 elem. opt(o)-.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

op s.n. – Necesitate, nevoie. lat. opus (Diez, I, 436; Puşcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). înv., este dublet al lui op, s.n. (operă, carte), din acelaşi cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea şi în formele obsă (‹ opsă, op să) şi opt "e precis" ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox rom., IX, 26-56.
Trimis de blaurb, 19.06.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.