onorabil

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.
Trimis de ana_zecheru, 24.05.2002. Sursa: DEX '98

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie onorabil.) 2. v. de-cent.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ONORÁBIL2 onorabilă (onorabili, onorabile) şi substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [cf. fr. honorable, lat. honorabilis].
Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DN

ONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • onorábil — adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilã, pl. onorábile …   Romanian orthography

  • onorabilitate — ONORABILITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité. Trimis de ana zecheru, 24.05.2002. Sursa: DEX 98  ONORABILITÁTE s. respectabilitate. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ONORABILITÁTE s. v. cinste …   Dicționar Român

  • preacinstit — PREACINSTÍT, Ă, preacinstiţi, te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de veneraţie; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • cinstit — CINSTÍT, Ă, cinstiţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună credinţă; onest, corect; care nu înşală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – v. cinsti. Trimis de hai, 12.02.2008. Sursa: DEX 98  Cinstit …   Dicționar Român

  • decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • detestabil — DETESTÁBIL, Ă, detestabili, e, adj. Vrednic de ură, de dispreţ. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul aşteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  Detestabil ≠ onorabil …   Dicționar Român

  • dezonorabil — ≠ onorabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.