onoare

ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi-au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ♢ expr. Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmaţie sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputaţie, prestigiu, faimă, vază. ♢ expr. A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora. ♦ Mândrie, demnitate. 3. Preţuire deosebită, consideraţie, respect, stimă. ♢ Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnităţi. (Ieşit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (şi fotografiile) salariaţilor unei întreprinderi sau a unei instituţii evidenţiaţi în muncă. Cavaler (sau domnişoară) de onoare = persoană care însoţeşte mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă ataşată unei regine, unei prinţese. ♢ loc. adj. De onoare = de frunte, de cinste. ♢ loc. adj. şi adv. În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva). 4. Favoare, cinste. ♢ expr. (În formule de politeţe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (fam.) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu ştiu. 5. Manifestare a stimei, a consideraţiei pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; p. ext. (la pl.) ranguri, demnităţi. ♦ (mil.; de obicei cu verbele "a da", "a prezenta"; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorităţi militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoţeşte de obicei această prezentare. ♢ expr. Pentru onor! = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-şi îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepţie, la un bal etc. 6. (înv.; în forma onor) Poziţie socială, rang. ♦ (La pl.) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărţi. [var.: onór s.n.] – Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore.
Trimis de oprocopiuc, 02.06.2008. Sursa: DEX '98

Onoare ≠ dezonoare, ruşine, necinste
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ONOÁRE s. 1. v. apreciere. 2. v. cinste. 3. demnitate, mândrie. (Are şi el onoarea lui!)
Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Sinonime

onoáre s. f., g.-d. art. onoárei
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ONOÁR//E f. 1) Demnitate morală, care caracterizează conduita; cinste. ♢ De onoare a) demn de încredere; b) care angajează cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvântul meu (tău, lui etc.) de onoare (sau pe onoareea mea (ta, lui etc.) formulă folosită pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morală de care se bucură cineva. 3) Amor propriu. *Gardă de onoare gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnităţi. 4) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru onoare. [G.-D. onoarei] /<lat. honor, onoareoris, fr. honneur, it. onore
Trimis de siveco, 21.01.2007. Sursa: NODEX

ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputaţie. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore].
Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DN

ONOÁRE s. f. 1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. o de onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. renume, faimă, bună reputaţie. o a face onoare cuiva = a onora. 3. consideraţie, respect, stimă. o gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnităţi; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva). 4. cinste, favoare. 5. castitate, pudoare (la femei). (< lat. honor, fr. honneur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • onoáre — s. f., g. d. art. onoárei …   Romanian orthography

  • Categoria Onoare — Hierarchie 5. Liga ↑ Liga IV ↓ Categoria Promoție Categoria Onoare ist die fünfthöchste Spielklasse im rumänischen Fußball. Der Wettbewerb wird auf Kreisebene ausgetragen. Die Sieger der einzelnen Staffeln treten in Ausscheidungsspielen… …   Deutsch Wikipedia

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit …   Dicționar Român

  • parolă — PARÓLĂ, parole, s.f. 1. Cuvânt convenţional secret sau formulă convenţională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificaţi de alţi militari care cunosc consemnul. ♢ expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau… …   Dicționar Român

  • gardă — GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într o unitate militară, într o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei… …   Dicționar Român

  • glorie — GLÓRIE, glorii, s.f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria. Trimis de gall, 13 …   Dicționar Român

  • ilustrisim — ILUSTRÍSIM, Ă, ilustrisimi, e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelaţi catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ilustrísim adj. m., pl …   Dicționar Român

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • curul — CURÚL, Ă, curuli, e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeş, pe care stăteau consulul şi înalţii magistraţi romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.