ascendent

ASCENDÉNT, , ascendenţi, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. s.m., s.f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 3. s.n. (Cu determinări introduse p. prep. "asupra") Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Ascendent ≠ descendent
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ascendent al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaş. 2. v. autoritate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénţi; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte
Trimis de siveco, 25.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ASCENDÉN//T1 ascendenttă (ascendentţi, ascendentte) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ♢ Linie ascendenttă linie genealogică ce urcă de la copii la părinţi, la bunici etc. /<lat. ascendens, ascendentntis, fr. ascendant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASCENDÉN//T2 ascendenttă (ascendentţi, ascendentte) m. şi f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ascendentntis, fr. ascendant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. şi f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ♢ (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. III. s. n. 1. înălţare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere. 3. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ascendent — adj. 1. tending or directed upward. Syn: ascendant, ascensive. [WordNet 1.5] rooted and ascendant strength like that of foliage. John Ruskin [WordNet 1.5] 2. having the most important influence. Syn: ascendant, dominating, prestigious. [WordNet 1 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ascendent — n. 1. position or state of being dominant or in control. that idea was in the ascendant. Syn: ascendant. [WordNet 1.5] 2. someone from whom you are descended (but usually more remote that a grandparent). Syn: ancestor, ascendant, antecedent.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Ascendent — (frz. Assangdang), das Ansehen, das Uebergewicht, was sonst auch durch Prästigium ausgedrückt wird …   Herders Conversations-Lexikon

  • ascendent — ascèndent m <G mn nātā> DEFINICIJA krvni srodnik u daljoj prošlosti; predak, opr. descendent ETIMOLOGIJA vidi ascendencija …   Hrvatski jezični portal

  • Ascendent — Ascendant As*cend ant, Ascendent As*cend ent, a. 1. Rising toward the zenith; above the horizon. [1913 Webster] The constellation . . . about that time ascendant. Browne. [1913 Webster] 2. Rising; ascending. Ruskin. [1913 Webster] 3. Superior;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ascendent — I. noun see ascendant I II. adjective see ascendant II …   New Collegiate Dictionary

  • ascendent — 1. adjective Upward in direction or proclivity. 2. noun a) A person from whom one is descended. b) A position of power or control. Syn: ancestor …   Wiktionary

  • ascendent — as|cen|dent Mot Agut Adjectiu invariable …   Diccionari Català-Català

  • ascendént — adj. m., s. m., pl. ascendénţi; f. sg. ascendéntã, pl. ascendénte …   Romanian orthography

  • ascendent — m IV, DB. a, Ms. ascendentncie; lm M. ascendentnci, DB. ów książk. «krewny w linii wstępnej (w linii ojca i matki); przodek, antenat» ‹z łac.› …   Słownik języka polskiego

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.