acompania

ACOMPANIÁ vb. 1. (muz.) a secunda. (Îl acompania la pian.) 2. v. însoţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. şi pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ACOMPANI//Á acompaniaéz tranz. 1) (interpreţi sau melodii) A susţine printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoţitor; a însoţi; a întovărăşi; a conduce. /<fr. accompagner
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoţi cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. A însoţi, a întovărăşi pe cineva. [pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].
Trimis de LauraGellner, 17.02.2006. Sursa: DN

ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. a însoţi pe cineva. (< fr. accompagner)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • acompaniá — vb. (sil. ni a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. şi pl. acompaniázã, 1 pl. acompaniém (sil. ni em); conj. prez. 3 sg. şi pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. ni ind) …   Romanian orthography

  • acompaniat — ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. tranz. 1. A susţine o melodie printr un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ţine isonul. 2. A întovărăşi, a însoţi pe cineva. [pr.: ni a] – Din fr. accompagner. Trimis de ana zecheru, 05.05.2008. Sursa …   Dicționar Român

  • secunda — SECUNDÁ, secundéz, vb. I. tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoţi, a fi alături de cineva în acţiunile sale. 2. (muz.) A acompania. [var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare. Trimis de LauraGellner, 06.12.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • însoţi — ÎNSOŢÍ, însoţesc, vb. IV. 1. tranz. A merge împreună, a întovărăşi, a petrece pe cineva pe un drum, într o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ refl. recipr. (pop.) A se întovărăşi, a se asocia cu cineva …   Dicționar Român

  • acompaniere — ACOMPANIÉRE s. v. însoţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  acompaniére s. f. (sil. ni e ), g. d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ACOMPANIÉRE s.f. Acţiunea de a… …   Dicționar Român

  • conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… …   Dicționar Român

  • hang — HANG, (2) hanguri, s.n. 1. (În expr.) A ţine hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoţi, a întovărăşi; c) fig. a ţine partea cuiva, aprobând tot ce face şi ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (reg.) Nume dat… …   Dicționar Român

  • ison — ISÓN, (rar) isoane, s.n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ♢ expr. A ţine (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susţine vorbele sau faptele cuiva, a i face pe plac. [acc.… …   Dicționar Român

  • îngâna — ÎNGÂNÁ, îngấn, vb. I. 1. tranz. A imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. tranz. A rosti sau a cânta ceva încet, şoptit (şi neclar); a murmura, a mormăi. 3. tranz. şi refl. A (se) acompania, a (se) însoţi. ♦ refl. A se amăgi …   Dicționar Român

  • întovărăşi — ÎNTOVĂRĂŞÍ, întovărăşesc, vb. IV. 1. tranz. A însoţi, a acompania pe cineva pe un drum, într o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. refl. recipr. A se împrieteni. 3. refl. recipr …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.