acolisi

ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. refl. (înv.) 1. A se lega, a se agăţa de cineva, a se ţine de capul cuiva cu duşmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor (aorist). lui kollô "a (se) lipi").
Trimis de ana_zecheru, 07.08.2004. Sursa: DEX '98

acolisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acolisésc, imperf. 3 sg. acoliseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acoliseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

acolisí, (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a apuca. < ngr. ἀϰολλῶ "a se lipi", aorist ἀϰόλλησα. sec. XVII, azi puţin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpăţînat); acolisitură, s.f. (încăpăţînare, stăruinţă).
Trimis de blaurb, 26.08.2006. Sursa: DER

ACOLISI vb. (Mold.) A se ţine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, aşa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaşte Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăşti de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. sec. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).acolisitură.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DLRLV

!acolisí (a se acolisi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acoliséşte, imperf. 3 sg. se acoliseá; conj. prez. 3 să se acoliseáscă
Trimis de CristinaDianaN, 24.05.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • acolisitură — s.f. (Trans. SV) Insistenţă. Săvai nu s ară scula să i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru acolisitura lui scula se va şi i va da. N TEST. (1648).acolisi + suf. tură.acolisi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DLRLV …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.