mână

MÂNA-DIÁVOLULUI s. v. regină.
Trimis de siveco, 12.11.2008. Sursa: Sinonime

MÂNAMAICIIDÓMNULUI s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului.
Trimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: Sinonime

MÂNĂ s. 1. (anat.) membru superior, (înv. şi reg.) brâncă. (Omul are două mânăîini şi două picioare.) 2. (anat.) (pop. şi fam.) labă. (Nu pune mână pe mine!) 3. v. braţ. 4. v. palmă. 5. mână de lucru v. forţă de muncă. 6. v. pumn. 7. (bot.) mâna-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Mării. 8. mână curentă v. balustradă. 9. (tehn.) braţ, crac, margine, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (mână la ferăstrău.) 10. v. bată. 11. (tehn.) braţ, furcă, stâlp, (reg.) ciocan, cujbă. (mână la războiul de ţesut.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MÂNĂ s. v. calitate, cocârlă, condiţie, femeiuşcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănuşă, măsea, muieruşcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, spetează, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PULPA MÂINII s v. antebraţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mâna-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mână s. f., g.-d. art. mâinii; pl. mâini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sărút-mâna (cerşit) s. n.
Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

MÂN//Ă mâini f. 1) Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc. 2) Partea extremă a acestor membre care cuprinde palma şi degetele. ♢ Cu amândouă mâinile din toată inima; fără nici o rezervă. A-şi spăla mâinile (sau a se spăla pe mâini) a nu lua asupra sa nici o răspundere. A avea mâinile curate a fi om cinstit. De mânăa întâi (a doua) de calitatea sau categoria întâi (a doua). De toată mânăa fel de fel; de tot soiul. Pe sub mână pe ascuns. A bate (sau a da) mână (sau palma) a încheia o tocmeală. A da mânăa cu cineva a) a se saluta cu cineva prin strângere de mână; b) a-şi uni eforturile în vederea unor acţiuni comune. A face cu mânăa a semnaliza ceva cu ajutorul mâinii. A da (sau a întinde) o mână de ajutor a veni în ajutorul cuiva. A-şi muşca mâinile a se căi amarnic. A pune (sau a încrucişa) mâinile pe piept a muri. A pleca (a se în-toarce) cu mânăa goală a pleca (a se întoarce) fără a obţine ceva. A avea la mână pe cineva a dispune de ceva compromiţător despre cineva; a avea în puterea sa. A-i lega cuiva mâinile (sau a-l lega pe cineva de mâini şi de picioare) a face pe cineva să nu poată acţiona. A avea mână liberă a dispune de libertate deplină. A pune mânăa pe ceva a intra în posesia unui lucru. A-şi pune mâinile în cap a se îngrozi de ceva. A ridica mânăa asupra cuiva a încerca să lovească pe cineva. A sta cu mâinile în buzunare (în sân, în şolduri, încrucişate) a sta degeaba; a nu lucra. A fi (sau a avea) mână spartă a fi risipitor; a cheltui fără socoteală. A avea (sau a fi cu) mână largă a fi darnic. A fi cu mânăa lungă (sau a fi lung la mână) a avea obiceiul să fure. A fi mânăa dreaptă a cuiva a fi omul de încredere al cuiva. A cere mânăa (unei fete, femei) a cere în căsătorie. A avea mână de fier a fi autoritar şi sever. A uita de la mână (până) la gură a uita foarte repede. O mână spală pe alta (şi amândouă obrazul) se spune când una din părţi caută să justifice acţiunile alteia pentru ca să nu iasă la iveală lucruri urâte (necinstite). Ce-i în mână nu-i minciună se spune când cineva nu crede în promisiuni, ci numai în ceea ce este real, concret. A pune mână de la mână a contribui în comun la o acţiune (adunând bani de la toţi). A lua cu o mână şi a da cu alta a fi darnic. A da cu o mână şi a lua cu două a fi hrăpăreţ. 3) fig. Persoană, individ ca autor al unei acţiuni. ♢ mână de lucru forţă de lucru. 4) Cantitate mică de ceva, atât cât încape în palmă. O mână de făină. 5) fig. Număr redus de unităţi; cantitate mică. O mână de oameni. 6) Categorie sau clasă socială; treaptă. ♢ De toată mânăa de toate categoriile. [G.-D. mâinii] /<lat. manus
Trimis de siveco, 15.12.2006. Sursa: NODEX

mînă (mấini), s.f.1. Parte anterioară a braţului. – 2. Braţ, membru superior al omului. – 3. Latură, parte. – 4. Pumn (conţinutul). – 5. Strat, înveliş. – 6. (În jocurile de cărţi) Persoană căreia-i vine rîndul să joace sau să dea cărţile. – 7. Categorie, rang, clasă. – 8. Dibăcie, abilitate. – Mr. mînă, mănă, megl. mǫnă, istr. măr(ę). lat. mănus (Puşcariu 1079; Candrea-Dens., 1120; REW 5339), cf. it., sp. mano, fr. main, cat. ma, port. mão. După pl. mîni s-a format un sing. analogic, mînă, cf. pl. înv. mînule (ipoteza unui lat. *mana, cf. Puşcariu 1079, nu pare necesară). Este cuvînt de circulaţie generală, numai în Crişana a fost înlocuit cu brîncă (ALR, I, 49). cf. mîner, mînecă, mănuşe, mănuchi. Der. mînuţă, s.f. (mînă mică), cf. it. manuccia; mînui, vb. (a mania, a conduce), format după fr. manier; mînuitor, adj. (care mînuieşte); înmîna, vb. (a remite, a pune în mînă), formaţie literară din sec. XIX; îndemînă, adv. (la mînă, uşor; adj., uşor, accesibil, favorabil); îndemînatic, adj. (abil, înzestrat); neîndemînatic, adj. (stîngaci, greoi); îndemănos, adj. (accesibil, uşor, comod); îndemîna, vb. (a facilita, a pune la dispoziţie; a ajuta, a înlesni; refl., a fi oportun; refl., a da încredere); amînă, adv. (înv., în apropiere); sumînă, s.f. (subsuoară), cu pref. sub-; mînătură, s.f. (vrajă, farmec); mînăştergură, s.f. (Trans., Bucov., prosop), format artificial din mînă şi şterge. Der. neol. mania, vb. (a manipula), din fr. manier; manej, s.n., din fr. manège; remania, vb. (a recompune; a reconstitui un guvern), din fr. remanier; manipula, vb., din fr. manipuler; manipulator, s.m., din fr. manipulateur; cf. manevră, manivelă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mana — mana …   Dictionnaire des rimes

  • Maná — performing in October 2007 Background information Origin Guadalajara, Mexico Genres …   Wikipedia

  • MANA — Le terme polynésien mana désigne une force surnaturelle dont l’Anglais R. R. Marett (1866 1943) et le Français Marcel Mauss (1872 1950) ont tenté, dans le contexte de l’ethnologie religieuse, d’évaluer les propriétés: «Ce mot, précise le second,… …   Encyclopédie Universelle

  • Mana — steht für: Mana (religiöse Praxis), religiös mythologischer Begriff in Polynesien davon abgeleitet die Zauberkraft in Fantasy Spielen, siehe Mana (Spiele) Mana (Buchreihe), religionsgeschichtliche französische Buchreihe Mana – Die Macht der Dinge …   Deutsch Wikipedia

  • Maňa — Wappen Karte …   Deutsch Wikipedia

  • mâna — MÂNÁ, mân, vb. I. tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracţiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ♢ expr. (fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia …   Dicționar Român

  • mană — MANA JÍDOVULUI s. v. zmeur, zmeurar. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime  MANA PĂMÂNTULUI s. v. rodul pământului. Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonime  MÁNĂ s. v. beneficiu, câştig, miere, nectar, profit, venit. Trimis de… …   Dicționar Român

  • Mana ( Yu-Gi-Oh! ) — Saltar a navegación, búsqueda Mana マナ, Mana es una amiga de la infancia de Yami y Mahado y fue Mahado fue su maestro . Ella es una luz de corazón, abierto, alegre y niña, que comparte un vínculo profundo entre Mahado y Atem. Ella es la voz de… …   Wikipedia Español

  • Maňa — (Village) Administration Pays  Slovaquie …   Wikipédia en Français

  • Mana(Yu-Gi-Oh!) — Mana (Yu Gi Oh!) Pour les articles homonymes, voir Mana. Mana est un personnage du manga Yu Gi Oh!. Mana est une jeune fille, apprentie magicienne, c est l élève de Mahad. Yugi lui fera remarquer qu elle ressemble beaucoup à une carte de duel de… …   Wikipédia en Français


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.