morală

MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2. Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. (fam.) Dojană, mustrare. ♦ Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învăţătură. – Din lat. moralis, fr. morale.
Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98

MORÁLĂ s. 1. etică. (morală unei societăţi date.) 2. învăţătură, pildă, (rar) moralitate, (înv.) matimă. (morală unei fabule.) 3. v. ceartă.
Trimis de siveco, 11.11.2008. Sursa: Sinonime

morálă s. f., g.-d. art. morálei; pl. morále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MORÁL//Ă moralăe f. 1) Formă a conştiinţei sociale care reflectă şi fixează idei, concepţii, convingeri privind comportarea individului în societate. 2) Disciplină care se ocupă cu studiul acestei forme a conştiinţei sociale. 3) Observaţie cu caracter moralizator. 4) Concluzie moralizatoare dedusă dintr-un eveniment sau dintr-o operă literară. [G.-D. moralei] /<lat. moralis, fr. morale
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MORÁLĂ s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale care cuprinde anumite idei, concepţii, convingeri privind normele de convieţuire şi de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei şi faţă de societate. 2. (fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conţine o învăţătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [cf. fr. morale, lat. moralis].
Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DN

MORÁLĂ s. f. 1. ansamblul ideilor, concepţiilor, convingerilor privind normele de convieţuire şi de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei şi faţă de societate. 2. etică. 3. parte a unei fabule care conţine o învăţătură; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literară. 4. (fam.) mustrare, dojană. (< fr. morale)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • morála — e ž (ȃ) 1. kar vrednoti, usmerja medsebojne odnose ljudi kot posledica pojmovanja dobrega in slabega: odvisnost morale od družbenih razmer / pravo, morala in religija // s prilastkom kar vrednoti, usmerja medsebojne odnose ljudi glede na a) kak… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • morálã — s. f., g. d. art. morálei; pl. morále …   Romanian orthography

  • moral — MORÁL, Ă, morali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2 …   Dicționar Român

  • virtute — VIRTÚTE, virtuţi, s.f. 1. Însuşire morală pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinaţie statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase …   Dicționar Român

  • moralist — MORALÍST, Ă, moralişti, ste, s.m. şi f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • Navalmoral de la Mata — Escudo …   Wikipedia Español

  • etică — ÉTIC, Ă, etici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală …   Dicționar Român

  • interior — INTERIÓR, OÁRĂ, interiori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spaţiu limitat etc.; intern. ♦ fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. s.n. Partea… …   Dicționar Român

  • onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… …   Dicționar Român

  • perdiţie — PERDÍŢIE, perdiţii, s.f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PERDÍŢIE s. v. corupţie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.