antonimic

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANTONÍMI//C antonimiccă (antonimicci, antonimicce) Care ţine de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [cf. germ. antonymisch].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN

ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.