indicţiune

INDICŢIÚNE, indicţiuni, s.f. (livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicaţie pentru o anumită zi. ♢ Indicţiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convenţională de cincisprezece ani. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

indicţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. indicţiúnii; pl. indicţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDICŢIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicaţie pentru o anumită zi. ♢ Indicţiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convenţională de cincisprezece ani. [pron. -ţi-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INDICŢIÚNE s. f. 1. (ant.) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite. 2. convocare, pentru o zi anumită, a unei adunări, (spec.) a unui conciliu. 3. (astr.) perioadă convenţională de cincisprezece ani. (< fr. indiction, lat. indictio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.