incriminare

INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INCRIMINÁRE s. v. acuzare, acuzaţie, incul-pare, învinovăţire, învinuire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

incrimináre s. f., g.-d. art. incriminării; pl. incriminări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INCRIMINÁRE s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; învinuire, acuzaţie; incriminaţie. [< incrimina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • încriminare — ÎNCRIMINÁRE s.f. v. incriminare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • incriminare — v. tr. [dal lat. mediev. incriminare ] (io incrìmino, ecc.). (giur.) [mettere qualcuno sotto accusa per un reato, con la prep. per del secondo arg.: i. qualcuno per falsa testimonianza ] ▶◀ e ◀▶ [➨ incolpare v. tr.] …   Enciclopedia Italiana

  • incriminare — in·cri·mi·nà·re v.tr. (io incrìmino) CO TS dir. 1. accusare di un reato, porre sotto accusa: incriminare qcn. per falsa testimonianza, per furto, per omicidio 2. estens., considerare come reato: l esportazione di capitali all estero è incriminata …   Dizionario italiano

  • incriminare — {{hw}}{{incriminare}}{{/hw}}v. tr.  (io incrimino ) (dir.) Accusare qlcu. di un reato: incriminare qlcu. per omicidio …   Enciclopedia di italiano

  • incriminare — v. tr. accusare, imputare, incolpare, denunciare CONTR. discolpare, scagionare, assolvere …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • rjcrìmnè — incriminare, denigrare, calunniare il merito di una persona, incriminare …   Dizionario Materano

  • incriminer — [ ɛ̃krimine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1558, rare av. 1791; lat. incriminare 1 ♦ Vx Déclarer criminel, accuser d un crime. ⇒ inculper. 2 ♦ Mod. Mettre (qqn) en cause; s en prendre à (qqn). Vous l incriminez à tort en lui imputant une erreur… …   Encyclopédie Universelle

  • incriminaţie — INCRIMINÁŢIE, incriminaţii, s.f. (înv.) Incriminare. [var.: incriminaţiúne s.f.] – Din fr. incrimination. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi novăţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • incriminar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: incriminar incriminando incriminado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. incrimino incriminas incrimina… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • incriminar — ► verbo transitivo 1 Atribuir un delito o una falta graves a una persona: ■ le incriminaron del homicidio. 2 Presentar la culpa de una persona exageradamente: ■ incriminó el insulto y le llamó injuria. SINÓNIMO acriminar * * * incriminar (del b.… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.