imperfect
- IMPERFÉCT, -Ă, imperfecţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecţiune; cu defecte, cu lipsuri. ♢ Timp imperfect (şi substantivat, n.) = timp verbal care aparţine modului indicativ şi care exprimă o acţiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. cf. fr. i m p a r f a i t.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Imperfect ≠ desăvârşit, ideal, perfectTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârşit. (O realizare imperfect.)Trimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: Sinonimeimperféct adj. m. perfectTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficimperféct s. n., pl. imperfécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMPERFÉC//T imperfecttă (imperfectţi, imperfectte) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârşit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ♢ Timpul imperfect timp al modului indicativ care exprimă o acţiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfaitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârşit. ♢ (gram.) Timp imperfect (şi s.n.) = timp verbal care arată o acţiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].Trimis de LauraGellner, 03.08.2007. Sursa: DNIMPERFÉCT, -Ă I. adj. (şi adv.) care nu este perfect; nedesăvârşit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acţiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
Look at other dictionaries:
Imperfect — Im*per fect, a. [L. imperfectus: pref. im not + perfectus perfect: cf. F imparfait, whence OE. imparfit. See {Perfect}.] 1. Not perfect; not complete in all its parts; wanting a part; deective; deficient. [1913 Webster] Something he left… … The Collaborative International Dictionary of English
imperfect — im·per·fect adj: not perfect or complete: as a: not enforceable: enforceable only under certain conditions an imperfect obligation b: lacking an element otherwise required by law compare perfect Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam … Law dictionary
imperfect — im‧per‧fect [ɪmˈpɜːfɪkt ǁ ɜːr ] adjective 1. MANUFACTURING imperfect goods, products etc have not been made completely correctly: • Years ago, manufacturers used shopping malls to unload imperfect goods. 2. ECONOMICS used to describe markets or… … Financial and business terms
Imperfect — Im*per fect ([i^]m*p[ e]r f[e^]kt), n. (Gram.) The imperfect tense; or the form of a verb denoting the imperfect tense. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
imperfect — [im pʉr′fikt] adj. [ME inperfit < OFr imparfit < L imperfectus: see IN 2 & PERFECT] 1. not finished or complete; lacking in something 2. not perfect; having a defect, fault, or error 3. Gram. in certain inflected languages, designating or… … English World dictionary
Imperfect — Im*per fect, v. t. To make imperfect. [Obs.] [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
imperfect us — index defective, executory, imperfect Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
imperfect — англ. [импэ/фикт] imperfetto ит. [импэрфэ/тто] несовершенный (каданс) … Словарь иностранных музыкальных терминов
imperfect — (adj.) mid 14c., imperfite, from O.Fr. imparfait, from L. imperfectus unfinished, incomplete, from assimilated form of in not, opposite of (see IN (Cf. in ) (1)) + perfectus (see PERFECT (Cf. perfect)). Replaced mid 16c. by the Latin form.… … Etymology dictionary
imperfect — [adj] flawed amiss, below par, bottom of barrel*, broken, damaged, defective, deficient, disfigured, dud*, faulty, few bugs*, garbage*, immature, impaired, incomplete, inexact, injured, junk*, lemon*, limited, low, marred, minus, partial, patchy … New thesaurus