gât

GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-şi rupe (sau a-şi frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-şi pierde situaţia (bună) în urma unor greşeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârşirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva). A lua (sau a înhăţa) de gât (pe cineva) = a înşfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violenţă), a brutaliza. (fam.) A face gât = a avea pretenţii (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghiţitură sau din câteva înghiţituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiţi; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghiţitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ♢ Prună cu gât = prună gâtlană. v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ "înghiţitură".
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÂT s. 1. (anat.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gâtlan. (L-a apucat de gât.) 2. v. duşcă. 3. (reg.) bucea, burlui. (gât la pâlnie.)
Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Sinonime

GÂT s. v. măsea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NODUL GÂTULUI s. v. mărul-lui-adam.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

gât s. n., pl. gâturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GÂT gâturi n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului care uneşte capul cu trunchiul. ♢ A-şi rupe (sau a-şi frânge) gâtul a) a se accidenta grav; a muri într-un accident; b) a-şi pierde situaţia în urma unor greşeli. A strânge de gât (pe cineva) a) a omorî (pe cineva) prin strangulare; b) a constrânge. A se arunca (sau a se agăţa) de gâtul cuiva a) a îmbrăţişa cu căldură pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A face gât a face gălăgie; a avea pretenţii. 2) Cavitate interioară a acestei părţi a corpului. Durere în gât. ♢ A se sătura (sau a fi sătul) până-n gât a nu mai putea suporta. A-i sta în gât a) a nu putea înghiţi; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mâncare sau de băutură care poate fi înghiţită dintr-o singură dată. 4) Porţiune mai subţire a unor obiecte, care se aseamănă cu această parte a corpului. gâtul gărăfii. gâtul viorii. /<sl. glutu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gît (gấturi), s.n.1. Parte a corpului, la om şi la animale, care uneşte capul cu trunchiul. – 2. Gîtlej. – 3. Înghiţitură, duşcă. – 4. Gît al sticlei. – 5. Tub, ţeavă. – 6. Parte îngustă şi subţire a unui obiect. – 7. Înfumurare, trufie, vanitate. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. guttŭra (cf. fr. goître, montaniez ǵotré "guşă"), de la al cărui rezultat gîturi s-ar fi refăcut un sing. analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, cf. Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un s. redus încă din lat. la tipurile de a doua decl., ca împăratimperator, cf. băiat. În ambele cazuri, rezultatul î este problematic. Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gît a avut loc o încrucişare cu sl. grŭlo "gît" sau, după părerea altora, cu cuvintele sl. der. de la *glŭtŭ, cf. slov. golt, cr. gut (› istr. gut). Der. din sl. este şi mai dificilă decît cea din lat., totuşi, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 şi Scriban. Este cuvînt comun (ALR, I, 35), în Criş gîrt. cf. gîrlan. Der. gîtar, s.n. (curea la hamul calului de tracţiune); gîtos, adj. (cu gîtul lung); gîtui, vb. (rar, a înghiţi; a îneca, a sufoca, a strînge de gît); gîtuitură, s.f. (strîmtare, parte mai îngustă); gîtuială, s.f. (gîtuitură); îngîtui, vb. (a strînge de gît, a sugruma; a bîigui); gîtiţă, s.f. 8gîtlej, gît).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Gat — (en hebreo גת , lagar ) era una de las cinco ciudades estado filisteas, situada al noroeste de la zona controlada por éstos. Según la Biblia, en los tiempos de David y Salomón el Rey de la ciudad era Achish, sin quedar claro que la Biblia haga… …   Wikipedia Español

  • GAT — bezeichnet: seemännisch ein Loch, eine Öffnung, einen Lagerraum oder das Heck, siehe Gatt ausgehend vom niederländischen Gat: Loch die Meerenge Kattegat („Katzenloch“) einen traditionellen koreanischen Hut einen anderen Namen des Kathstrauchs Den …   Deutsch Wikipedia

  • Gat — bezeichnet: seemännisch ein Loch, eine Öffnung, einen Lagerraum oder das Heck, siehe Gatt ausgehend vom niederländischen Gat: Loch das Meeresgebiet Kattegat („Katzenloch“) einen traditionellen koreanischen Hut einen anderen Namen des Kathstrauchs …   Deutsch Wikipedia

  • gat — gat1 [gat] vt., vi. GET gat2 [gat] n. [< Scand, as in Dan, Swed, ON gat, an opening, passage, akin to OE geat: see GATE1] a narrow channel of water as between cliffs or sandbanks ☆ gat3 [gat ] n. [< …   English World dictionary

  • gat — GAT, gaturi, s.n. (reg.) Zăgaz de pietre ridicat de a curmezişul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peştilor). – Din magh. gát. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gat s. n., pl. gáturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • Gat(t) — Sn Loch, Öse per. Wortschatz ndd. (16. Jh.), as. gat., Stammwort afr. jet, gat Loch , ae. g(e)at Tor, Tür, Öffnung , anord. gat Loch . Niederdeutsch/niederländisch (dialektal) bedeutet das Wort auch Arschloch , und in dieser Bedeutung könnte es… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • gat — gȁt m <N mn gàtovi> DEFINICIJA 1. ustava za vodu 2. a. lukobran b. dio luke za pristajanje brodova; mol, mulo c. šetalište uz obalu 3. zast. jaz, odvodni kanal ONOMASTIKA top. (osobito u mikrohidronimiji, ali i kao ime naselja): Gáćce (Krk) …   Hrvatski jezični portal

  • GAT — (Heb. גַּת), kibbutz in southern Israel, N.E. of kiryat gat , affiliated with Kibbutz Arẓi ha Shomer ha Ẓa ir, founded by East European settlers in 1942, as one of the first outposts established in the framework of the program to extend the… …   Encyclopedia of Judaism

  • Gat — (g[a^]t), imp. of {Get}. [Obs.] [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Gat — Gat, eine seemännische Bezeichnung für 1. das Heck eines Schiffes, ein rundes Heck heißt Rundgat. Ein Schiff liegt im Gat, wenn es steuerlastig, achterlastig (s.d.) ist. 2. Für ein Loch oder eine Oeffnung in den Rundhölzern, im Block u.s.w.,… …   Lexikon der gesamten Technik

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.