graţie

GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau graţiile = cele trei zeiţe considerate ca personificări ale frumuseţii şi gingăşiei feminine. ♢ expr. (peior.) A face graţii = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi şi atitudini afectate; b) a-şi manifesta în mod nejustificat nemulţumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoinţă, preferinţă, favoare de care se bucură cineva. ♢ expr. A intra în graţiile cuiva = a câştiga încrederea, bunăvoinţa cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ♢ Anul de graţie..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziţie) Datorită. – Din lat. gratia.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Graţie ≠ dizgraţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GRÁŢIE s. v. favoare, graţiere, protecţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GRÁŢIE s., prep. 1. s. v. drăgălăşenie. 2. s. v. delicateţe. 3. s. mlădiere, supleţe, zvelteţe. (ă mersului ei.) 4. s. (bis.) dar, favoare, har, (înv.) măiestrie. (graţie divină.) 5. s. v. milă. 6. prep. v. datorită.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gráţie prep.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

gráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. gráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gráţiei; pl. gráţii, art. gráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRÁŢI//E graţiei f. 1) Fineţe şi uşurinţă în mişcări, forme, atitudini. 2): Cele trei graţiei cele trei zeiţe considerate drept întruchipare a feminităţii şi gingăşiei. ♢ A face graţiei a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3) Bunăvoinţă cu care este tratat cineva. ♢ Lovitură de graţie a) acţiune care încununează cu succes o luptă; b) argument suprem. A intra în graţiea (sau graţieile) cuiva a câştiga bunăvoinţa cuiva. 4) (cu valoare de prepoziţie) Mulţumită (cuiva sau a ceva); datorită. [G.-D. graţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. gratia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GRÁŢIE s.f. 1. Gingăşie, fineţe, eleganţă (în atitudini, în mişcări). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte drăgălaşe; drăgălăşenii, farmece. ♢ A intra în graţiile cuiva = a obţine bunăvoinţa cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeităţi feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria şi frumuseţea în mitologia greco-latină. // prep. Cu ajutorul, datorită, mulţumită. [gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].
Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN

GRÁŢIE I. s. f. 1. drăgălăşenie, gingăşie, fineţe, eleganţă (în atitudini, în mişcări). ♢ (pl.) atitudini, cuvinte drăgălaşe. ♢ bunăvoinţă, favoare. o a intra în ĩle cuiva = a obţine bunăvoinţa cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui. o stare de graţie = creaţie poetică; poezie; ipostază, inspiraţie poetică. 3. lovitură de graţie = lovitură care aduce sfârşitul, moartea. 4. (mit.) fiecare dintre cele trei zeităţi care personificau graţia şi frumuseţea feminină. II. prep. cu ajutorul, datorită. (< lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

gráţie (gráţii), s.f. – Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie. lat. gratia (sec. XIX). – Der. gratis, adv., din fr. gratis, lat. gratis; gratifica, vb., din lat. gratificare; gratificaţi(un)e, s.f., din fr.; gratitudine, s.f., din lat.; gratuit, adj., din fr.; gratuitate, s.f., din lat.; gratula, vb. (Trans., a felicita), din lat., cf. germ. gratulieren; gratulaţi(un)e, s.f., din lat.; disgraţie, s.f., din fr. disgrîce; disgraţia, vb., din lat.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • gratie — GRÁTIE, gratii, s.f. Fiecare dintre vergelele care se aşază (paralel) în tocul (sau în faţa) uşilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care serveşte ca măsură de siguranţă sau ca motiv arhitectonic. – …   Dicționar Român

  • Gratie — Ynde …   Danske encyklopædi

  • grátie — s. f. (sil. ti e), art. grátia (sil. ti a), g. d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (sil. ti i ) …   Romanian orthography

  • gráţie — I. prep. II. s. f. (sil. ţi e), art. gráţia (sil. ţi a), g. d. art. gráţiei; pl. gráţii, art. gráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • gratie — I gra|tie 1. gra|tie sb., n (ynde) II gra|tie 2. gra|tie sb., n, r, rne (gudinde) …   Dansk ordbog

  • gratie — s ( n, r) (el. grace) gudinna …   Clue 9 Svensk Ordbok

  • Gratie, die — Die Gratie, S. Grazie …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • graţios — GRAŢIÓS, OÁSĂ, graţioşi, oase, adj. 1. Plin de graţie (1), de gingăşie, de farmec. 2. (înv.) Binevoitor, prietenos. [pr.: ţi os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. cf. fr. g r a c i e u x. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • dizgraţios — DIZGRAŢIÓS, OÁSĂ, dizgraţioşi, oase, adj. Lipsit de graţie, de farmec, de drăgălăşenie. ♦ Dezagreabil. [pr.: ţi os] – Din it. disgrazioso. cf. fr. d i s g r a c i e u x . Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98  Dizgraţios ≠ graţios… …   Dicționar Român

  • Cesare Negri — Abbildung Negris in seinem Buch Nuove Inventioni di Balli (1604) Cesare Negri, auch Il Trombone, (* um 1535 in Mailand; † um 1604), war ein italienischer Tanzmeister der Renaissance am Hof zu Mailand. In der zweiten Hälfte des 16. Jahrhundert… …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.