frig

FRIG, (2) friguri, s.n. 1. Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzaţia de rece. ♦ Senzaţie de rece provocată de temperatura joasă a mediului. 2. (La pl.) Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzaţia de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane. ♦ Malarie. ♦ fig. Stare de nelinişte, de agitaţie puternică; emoţie. [var.: (pop., 2) frígură s.f.] – lat. frigus, -oris.
Trimis de zaraza_joe, 05.12.2007. Sursa: DEX '98

Frig ≠ cald, căldură
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FRIG s. 1. răceală, rece. (Afară e frig.) 2. (la pl.) v. frisoane. 3. (la pl.) v. febră. 4. friguri (palustre) v. malarie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FRIGURI PALUDEÉNE s. pl. v. friguri (palustre), impaludism, malarie, paludism.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PASĂREA-FRÍGULUI s. v. mătăsar.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRIG friguri n. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatură joasă a aerului. 2) Senzaţie de rece căuzată de o astfel de stare atmosferică. 3) la pl. Boală molipsitoare introdusă în organism prin înţepătura unui ţânţar, care se manifestă prin temperatură înaltă şi frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emoţie puternică, de nelinişte, de agitaţie. /<lat. frigus, frigoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

frig (fríguri), s.n.1. Temperatură scăzută care dă senzaţia de rece. – 2. (pl.) Febră. – Mr., megl. frig. lat. frῑgus (Puşcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. fríus (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvîntului la pl., atestat încă din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s.m. (plantă, Erythraea centarium), numită astfel datorită folosirii ei în medicina populară; friguros, adj. (rece; care se încălzeşte greu), care ar putea reprezenta de asemenea în mod direct lat. frῑgorōsus (Puşcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; înfrigoşa, vb. (rar, a răci); înfrigurat, adj. (febril, cu călduri; care tremură, înfiorat; febril, grăbit), al cărui ultim sens este împrumut din fr. fébrile, cf. montanesul afrigolado.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • frig — frig·ate; frig·gle; frig·id; Frig·i·daire; frig·i·dar·i·um; frig·o·rif·ic; frig·o·rim·e·ter; in·frig·i·date; re·frig·er·a·tion; re·frig·er·a·tive; re·frig·er·a·tor; frig; re·frig·er·ant; re·frig·er·a·to·ry; frig·id·ly; frig·id·ness; …   English syllables

  • Frig — can refer to: *frig, a temporary modification to something to make it operate in a manner not as originally designed. *frig pig, an archaic term which The 1811 Dictionary of the Vulgar Tongue defined as A trifling, fiddle faddle fellow. (frig… …   Wikipedia

  • frig´id|ly — frig|id «FRIHJ ihd», adjective. 1. very cold: »Eskimos are used to living in a frigid climate. SYNONYM(S): See syn. under cold. (Cf. ↑cold) 2. Figurative. cold in feeling or manner; stiff; chilling: »a frigid stare. He received a frigid greet …   Useful english dictionary

  • frig|id — «FRIHJ ihd», adjective. 1. very cold: »Eskimos are used to living in a frigid climate. SYNONYM(S): See syn. under cold. (Cf. ↑cold) 2. Figurative. cold in feeling or manner; stiff; chilling: »a frigid stare. He received a frigid greet …   Useful english dictionary

  • frig-up — /ˈfrɪg ʌp/ (say frig up) noun Colloquial a confusion; muddle; mess …   Australian English dictionary

  • frig — frig1 [frig] vt. frigged, frigging Slang 1. to engage in sexual intercourse with: somewhat vulgar 2. to cheat, trick, etc. vi. to spend time idly, foolishly, etc.: usually with around frig2 [frij] n. [Informal, Chiefly Brit.] FRIDGE …   English World dictionary

  • frig — to move about restlessly, mid 15c., perhaps a variant of FRISK (Cf. frisk) (q.v.). As a euphemism for to fuck it dates from 1680s, earlier as to masturbate (1670s). Related: Frigged; FRIGGING (Cf. frigging) …   Etymology dictionary

  • Frig|ga — «FRIHG uh» noun. = Frigg. (Cf. ↑Frigg) …   Useful english dictionary

  • frig — UK [frɪɡ] / US verb Word forms frig : present tense I/you/we/they frig he/she/it frigs present participle frigging past tense frigged past participle frigged offensive Phrasal verbs: frig around …   English dictionary

  • frig — I. /frɪg / (say frig) Colloquial –verb (frigged, frigging) –verb (i) 1. to masturbate. 2. to have sexual intercourse. –verb (t) 3. (taboo) to practise masturbation upon. 4. (taboo) to have sexual int …   Australian English dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.