fistău

fistău, fistăuri, s.n. (reg.) ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.
Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR

fistắu (-ắi), s.m. – Baros, ciocan de fier pentru spart piatră. germ. Fäustel, Füstel (Cihac, II, 499), prin intermediul mag. fustély. În Trans.
Trimis de blaurb, 15.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • şoroabă — şoroábă, şoroábe, s.f. (reg.) dungă ce se face la capătul sfredelului, în locul unde bate minerul cu fistăul (fistău). Trimis de blaurb, 15.02.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.