favoare

FAVOÁRE, favoruri, s.f. Avantaj acordat cuiva, cu preferinţă faţă de alţii; dovadă deosebită de bunăvoinţă faţă de cineva; hatâr. ♢ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ♢ expr. În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva). [var.: (înv.) favór s.n.] – Din fr. faveur.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

Favoare ≠ defavoare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecţie. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. graţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

favoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii; pl. favóruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FAV//OÁRE favoareóruri f. Bunăvoinţă care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferinţă unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, favoareoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoinţă care se acordă cu preferinţă cuiva. ♦ Afecţiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN

favoáre (-óruri), s.n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – var. (înv.) favor. fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s.m. (barbă de o parte şi de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s.n., toate din fr. cf. defavoare, s.f.; defavorabil, adj.
Trimis de blaurb, 06.09.2007. Sursa: DER

FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoinţă care se acordă cu preferinţă cuiva. ♦ în favoare a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecţiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)
Trimis de raduborza, 16.04.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • favoáre — s. f. (sil. voa ), g. d. art. favórii; pl. favóruri …   Romanian orthography

  • avantaj — AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o… …   Dicționar Român

  • favorabil — FAVORÁBIL, Ă, favorabili, e, adj. 1. (Despre acţiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat.… …   Dicționar Român

  • hatâr — HATÂR, hatâruri, s.n. (pop. şi fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ♢ expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (înv.) De hatârul (unui lucru) = mulţumită, datorită, graţie (unui …   Dicționar Român

  • graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… …   Dicționar Român

  • nazar — NAZÁR, nazaruri, s.n. (înv.) Favoare, hatâr. ♢ expr. A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecţie, bunăvoinţă (cuiva), a avea (pe cineva) în graţie. – Din tc. nazar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NAZÁR s. v. favoare,… …   Dicționar Român

  • octroia — octroiá vb., ind., prez. 3 sg. octroiáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  OCTROIÁ vb. I. tr. (jur.) A acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. [pron. tro ia, p.i., 3,6 iază, ger …   Dicționar Român

  • preferenţial — PREFERENŢIÁL, Ă, preferenţiali, e, adj. Care stabileşte o preferinţă, care se acordă cu preferinţă; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [pr.: ţi al] – Din fr. préférentiel. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  preferenţiál… …   Dicționar Român

  • gratifica — GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. tranz. A acorda cuiva o gratificaţie, o favoare sau o răsplată. ♦ fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gratificá vb., ind …   Dicționar Român

  • impetraţie — IMPETRÁŢIE s.f. (livr.) Acţiune, intervenţie prin care cineva obţine o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  impetráţie s. f., g. d. impetráţiei Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.