empireu

EMPIRÉU s.n. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolţii cereşti, unde se credea că se află locaşul zeilor; reşedinţa zeilor. – Din fr. empyrée, it. empireo.
Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

empiréu s. n., art. empiréul
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EMPIRÉU s.n. Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor. [pron. -reu. / cf. fr. empyrée, it. empireo, gr. empyrios – înfocat].
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN

EMPIRÉU s. n. 1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor. 2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • empiréu — s. n., art. empiréul …   Romanian orthography

  • Operation Postmaster — Part of SOE operations Date 14 January 1942 Location Fernando Po, Gulf of Guinea Result …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.