edificiu

EDIFÍCIU, edificii, s.n. Clădire mare, construcţie impunătoare (adăpostind o instituţie). – Din fr. édifice, lat. aedificium.
Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98

edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EDIFÍCI//U edificiui n. Construcţie arhitecturală (de proporţii) impunătoare (cu destinaţie publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /<fr. édifice, lat. aedificium
Trimis de siveco, 03.01.2006. Sursa: NODEX

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporţii. [pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice].
Trimis de LauraGellner, 15.12.2006. Sursa: DN

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporţii. (< lat. aedificium, fr. édifice)
Trimis de raduborza, 08.01.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • edifíciu — s. n. [ ciu pron. cìu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. ci i ) …   Romanian orthography

  • frontispiciu — FRONTISPÍCIU, frontispicii, s.n. 1. Partea superioară a faţadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărţi, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe… …   Dicționar Român

  • templu — TÉMPLU, temple, s.n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÉMPLU s. (bis.) sinagogă, (rar) havră. (Mozaicii merg… …   Dicționar Român

  • bazilică — BAZÍLICĂ, bazilici, s.f. 1. Biserică romano catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărţită în interior în trei părţi prin şiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu… …   Dicționar Român

  • fronton — FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu,… …   Dicționar Român

  • portal — PORTÁL, portaluri, s.n. 1. Intrare principală monumentală într un edificiu, de obicei încadrată cu un chenar de piatră, de zid sau de lemn şi bogat împodobită. 2. Deschidere din piatră sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferată. 3 …   Dicționar Român

  • prostil — PROSTÍL, prostiluri, adj., s.n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe faţada principală. – Din fr. prostyle. Trimis de ana zecheru, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  prostíl adj. invar. (sil. mf. stil) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • amfiteatru — AMFITEÁTRU, amfiteatre, s.n. 1. (În arhitectura greco romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) şi tribune pentru public. ♢ loc. adj.… …   Dicționar Român

  • antă — ÁNTĂ, ante, s.f. Element de construcţie decorativ şi de întărire situat la colţurile unui edificiu. – Din fr. ante. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ántă s. f., pl. ánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

  • coloană — COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr un edificiu sau să l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.