dor

DOR, doruri, s.n. 1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – lat. pop. dolus (< dolere "a durea").
Trimis de ana_zecheru, 24.10.2008. Sursa: DEX '98

DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cântă ca să-şi mai potolească dorul.) 2. v. aspiraţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DOR s. v. durere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dor s. n., pl. dóruri
Trimis de siveco, 05.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

DOR doruri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorinţa de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. dor de părinţi. 2) Suferinţă din dragoste; dorinţă de a revedea persoana iubită. A duce dorul. 3) Gust de mâncare (sau băutură); poftă. dor de cireşe. 4): În dorul lelii la întâmplare; într-o doară. /<lat. dolus
Trimis de siveco, 28.11.2008. Sursa: NODEX

dor (dóruri), s.n.1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorinţă înfrigurată, tristeţe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. lat. dolus (Puşcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, gram., 135 şi Meyer, alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorinţă, s.f. (năzuinţă, dor, aspiraţie); doritor, adj. (care doreşte); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:
, , , , , (Melolontha vulgaris) / , , , (Geotrupes stercorarius)


Look at other dictionaries:

  • DOR — bezeichnet: Dor (Stadt), antike Stadt im heutigen Israel eine assyrische Provinz, siehe Liste der assyrischen Provinzen Dor (Rumänien), rumänischer Charakterzug Dor – Liebe deinen Nächsten, Bollywoodfilm aus dem Jahr 2006 Dor (Universalreiniger) …   Deutsch Wikipedia

  • DOR — (Dora; Heb. דֹּר ,דּוֹר ,רּאֹד), ancient harbor town on the coast of Carmel, 18 miles (29 km.) south of Haifa. The earliest known appearance of the name of Dor is from an Egyptian inscription from Nubia, dated to the time of Rameses II (13th… …   Encyclopedia of Judaism

  • Dor — bezeichnet: Dor (Stadt), antike Stadt im heutigen Israel eine assyrische Provinz, siehe Liste der assyrischen Provinzen Dor (Rumänien), rumänischer Charakterzug Dor – Liebe deinen Nächsten, Bollywoodfilm aus dem Jahr 2006 Dor (Universalreiniger) …   Deutsch Wikipedia

  • Dör — Dör …   Wikipedia

  • Dör — Administration …   Wikipédia en Français

  • Dor — Dor, n. [Cf. {Dor} a beetle, and {Hum}, {Humbug}.] A trick, joke, or deception. Beau. & Fl. [1913 Webster] {To give one the dor}, to make a fool of him. [Archaic] P. Fletcher. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • dor — |ô| s. f. 1. Sensação mais ou menos aguda mas que incomoda. = MAL, PADECIMENTO, SOFRIMENTO ≠ BEM ESTAR, PRAZER 2. Sensação emocional ou psicológica que causa sofrimento. = DESGOSTO, MÁGOA, PESAR • dores s. f. pl. 3. Conjunto de sensações físicas… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • -dor — dor, a (del lat. « tor, ōris») Parte invariable del sufijo « ador, edor, idor». Forma nombres de agente y de utensilio: ‘cobrador, celadora, colador, lavadora’. También, adjetivos de agente, generalmente frecuentativos: ‘cantador, hablador,… …   Enciclopedia Universal

  • Dor — Dor, v. t. To make a fool of; to deceive. [Obs.] [Written also {dorr}.] B. Jonson. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Dor — Dor, n. [Cf. AS. dora drone, locust, D. tor beetle, L. taurus a kind of beetle. Cf. {Dormouse}.] (Zo[ o]l.) A large European scaraboid beetle ({Geotrupes stercorarius}), which makes a droning noise while flying. The name is also applied to allied …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.