direct


direct
DIRÉCT, -Ă, direcţi, -te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De-a dreptul, fără ocol. 4. adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzişuri, făţiş; nemijlocit. ♢ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetăţean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietăţii, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic şi stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzişuri, făţiş. ♢ expr. A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal şi integral (de faptele sale). 6. adv. (În sintagma) Mărimi direct proporţionale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creşterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creşterea sau scăderea celeilalte de acelaşi număr de ori. – Din fr. direct, lat. directus.
Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Direct ≠ indirect, mijlocit, ocolit, şerpuit, sinuos, mediat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DIRÉCT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum direct îl duce în sat.) 2. adv. aţă, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge direct la el acasă.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicaţie, legătură direct.) 4. adv. v. pieptiş. 5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. făţiş. 7. adv. v. făţiş. 8. adj. v. nemijlocit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

diréct adj. m., pl. dirécţi; f. sg. diréctă, pl. dirécte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIRÉC//T1 directtă (directţi, directte) 1) Care duce la ţintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie directtă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzişuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicaţie directtă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot direct. Adresare directtă. 5): Complement direct parte secundară a propoziţiei, care determină un verb tranzitiv şi indică obiectul asupra căruia trece acţiunea. 6): Vorbire directtă reproducere întocmai a formei şi a conţinutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIRÉCT2 adv. 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi direct răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIRÉCT, -Ă adj. 1. Care duce la ţintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acţiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcţii lexicale) În care cuvintele sunt aşezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele aşa cum au fost spuse. ♢ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziţie principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [cf. lat. directus, fr. direct].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

diréct (diréctă), adj. – Drept, fără ocol. lat. directus (sec. XIX). – Der. direcţi(un)e, s.f., din fr. direction; director, s.m., din fr. directeur; directoare, s.f.; directorat, s.n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s.n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s.m. (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s.n.; dirijor, s.m.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DIRÉCT, -Ă I. adj. 1. care duce de-a dreptul la ţintă, drept, fără ocoluri. o în linie directă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. o vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declaraţie; complement direct = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb tranzitiv; propoziţie completivă directă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adj., adv. (care are loc) fără ascunzişuri, făţiş, drept. III. adv. 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre mărimi variabile) direct proporţionale = care depind una de alta, astfel încât creşterea (sau descreşterea) uneia de un număr de ori provoacă creşterea (respectiv descreşterea) celeilalte de acelaşi număr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) în direct = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. v. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< fr. direct, lat. directus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • direct — di·rect 1 vt 1: to order with authority the testator direct ed that the car go to his niece 2: to order entry of (a verdict) without jury consideration the court direct ed a verdict in favor of the defendant 3: to act …   Law dictionary

  • Direct — Di*rect , a. [L. directus, p. p. of dirigere to direct: cf. F. direct. See {Dress}, and cf. {Dirge}.] 1. Straight; not crooked, oblique, or circuitous; leading by the short or shortest way to a point or end; as, a direct line; direct means. [1913 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • direct — Ⅰ. direct UK US /dɪˈrekt/, /daɪˈrekt/ adjective ► without anyone or anything else being involved or coming between two people or things: »She decided to take direct control of the project. »He had had no direct involvement with the deal. »Have… …   Financial and business terms

  • Direct — may refer to: Direct current, a direct flow of electricity Direct examination, the in trial questioning of a witness by the party who has called him or her to testify Direct sum of modules, a construction in abstract algebra which combines… …   Wikipedia

  • direct — direct, ecte (di rèkt, rè kt ; au pluriel masculin l s ne se lie jamais : des avis di rekt et pressants ; la prononciation de la finale ct, cts, au masculin singulier ou pluriel est mal assurée ; on entend quelquefois prononcer di rè, comme… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • direct — vb 1 Direct, address, devote, apply are comparable when used reflexively with the meaning to turn or bend one s attention, energies, or abilities to something or when meaning to turn, bend, or point (as one s attention, thoughts, or efforts) to a …   New Dictionary of Synonyms

  • Direct 8 — Saltar a navegación, búsqueda Direct 8 Nombre público Direct 8 Eslogan La nouvelle grande chaîne généraliste Programación Generalista Propietario Bolloré País …   Wikipedia Español

  • Direct — Di*rect , v. t. [imp. & p. p. {Directed}; p. pr. & vb. n. {Directing}.] 1. To arrange in a direct or straight line, as against a mark, or towards a goal; to point; to aim; as, to direct an arrow or a piece of ordnance. [1913 Webster] 2. To point… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • direct — [də rekt′; ] also [ dīrekt′] adj. [ME < L directus, pp. of dirigere, to lay straight, direct < di , apart, from + regere, to keep straight, rule: see REGAL] 1. by the shortest way, without turning or stopping; not roundabout; not… …   English World dictionary

  • Direct 8 — Launched 31 March 2005 Owned by Groupe Canal+ Picture format 576i (SDTV) 1080i (HDTV) Audience share 2.4% (October 2011 …   Wikipedia


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.