dezola

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. tranz. (livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. şi pl. dezoleáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZOL//Á dezolaéz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dezolare — DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ fig. Loc, mediu caracterizat printr o singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu, pustietate. – v. dezola. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZOLÁRE s. v. jale. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • deprima — DEPRIMÁ, deprím, vb. I. tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja… …   Dicționar Român

  • désoler — vt. , chagriner, rendre inquiet ; consterner : DÉZOLÂ (Aix, Albanais.001, Annecy.003, Arvillard, Chambéry.025, Montagny Bozel, Saxel, Thônes.004, Villards Thônes) / ê (Jarrier), C. é dézôle <il désole> (001) / i dézoûle (025). A1) se… …   Dictionnaire Français-Savoyard

  • dezolat — DEZOLÁT, Ă, dezolaţi, te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – v. dezola. cf. fr. d é s o l é . Trimis de IoanSoleriu, 27.02.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • dezolator — DEZOLATÓR, OÁRE, dezolatori, oare, adj. (Rar) Dezolant. – Dezola + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZOLATÓR adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, poso morât, trist. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • desolazione — /dezola tsjone/ s.f. [dal lat. tardo desolatio onis ]. 1. [stato di triste abbandono di un luogo: la d. di un paese colpito dalla guerra ] ▶◀ (lett.) desuetudine, rovina, squallore. ↑ devastazione. 2. [dolore profondo] ▶◀ abbattimento, afflizione …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.