alocuţiune

ALOCUŢIÚNE, alocuţiuni, s.f. Scurtă cuvântare ocazională. [pr.: -ţi-u] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 11.11.2008. Sursa: DEX '98

ALOCUŢIÚNE s. v. discurs.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alocuţiúne s. f. → locuţiune
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ALOCUŢIÚN//E alocuţiunei f. Scurtă cuvântare ocazională. [G.-D. alocuţiunii;Sil. -ţi-u-] /<fr. allocution, lat. allocutio, alocuţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALOCUŢIÚNE s.f. 1. Discurs ţinut ostaşilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [var. alocuţie s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

ALOCUŢIÚNE s. f. cuvântare ocazională scurtă. (< fr. allocution, lat. allocutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alocuţiúne — s. f., g. d. alocuţiúnii; pl. alocuţiúni …   Romanian orthography

  • speech — s.n. Alocuţiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [pr.: spici] – Cuv.engl. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPEECH s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, discurs. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SPEECH s.n …   Dicționar Român

  • alocutiv — alocutív adj. m., pl. alocutívi; f. sg. alocutívă, pl. alocutíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALOCUTÍV, Ă adj. cu caracter de alocuţiune. (< alocuţ/iune/ + iv) Trimis de radu …   Dicționar Român

  • discurs — DISCÚRS, discursuri, s.n. Expunere făcută în faţa unei adunări; cuvântare. ♦ (Franţuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • epilog — EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ fig. Sfârşit al unei situaţii, al… …   Dicționar Român

  • grăi — GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRĂÍ vb. v. scoate …   Dicționar Român

  • logos — LÓGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinităţii, cuvântul divin. 2. (ir. şi fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.… …   Dicționar Român

  • salut — SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, utis, it. saluto. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • spici — s. n., pl. spíciuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SPÍCI s.n. (Rar) Discurs, cuvântare ocazională; alocuţiune. [Scris şi speech. / < engl. speech]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  SPICI elem. spic …   Dicționar Român

  • vorbire — VORBÍRE, vorbiri, s.f. 1. Acţiunea de a vorbi şi rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivităţi; vorbit1. ♦ Limbaj. ♢ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.