despot

DESPÓT, despoţi, s.m. 1. (În antichitate şi în evul mediu) Conducător cu puteri discreţionare; tiran. ♦ fig. Persoană excesiv de autoritară, care, în acţiunile sale, nu ţine seama de alţii, care vrea să-şi impună cu orice preţ voinţa. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ţinut. [acc. şi: déspot] – Din ngr. despótis, fr. despote.
Trimis de RACAI, 29.12.2007. Sursa: DEX '98

DESPÓT s. v. tiran.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

despót/déspot s. m., pl. despóţi/déspoţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESPÓ//T despotţi m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut şi arbitrar; tiran; potentat; dictator. 2) fig. Persoană care exercită o autoritate tiranică; tiran; satrap; dictator. [acc. şi déspot] /<ngr. despotis, fr. despote
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DESPÓT s.m. 1. (ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, după bunul său plac, neîngrădit de nici o lege; tiran. ♦ (fig.) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalţi. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [cf. ngr. despotis, fr. despote, gr. despotes – stăpân].
Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN

déspot (-ţi), s.m. – Tiran. – Mr. dispot. ngr. δεσπότης (sec. XVI), şi modern mai ales la formele der., din fr. despote. – Der. despotic, adj.; despotie, s.f. (înv., regim al unui despot); despotism, s.n., înv., despotismos (sec. XVIII; cf. Gáldi 169).
Trimis de blaurb, 28.07.2007. Sursa: DER

DESPÓT/DÉSPOT s. m. 1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin. 2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran. 3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar. (< ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Despot — may refer to: Despot (court title), a Byzantine court title Despotism, a form of government in which power is concentrated in the hands of an individual or a small group People with the surname Despot: Despot voda or Ioan Iacob Heraclit… …   Wikipedia

  • Despot — Sm Gewaltherr(scher) erw. fremd. Erkennbar fremd (15. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus gr. despótēs Herr, Hausherr, Herrscher , wohl eine Zusammenrückung des Hauses Herr . Das Hinterglied ist umgebildet aus ig. * poti m. Herr , das zu l. potis… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • despot — dèspot (dȅspot) m DEFINICIJA 1. pov. a. carski pokrajinski namjesnik u Bizantu b. naslov nekih srpskih vladara krajem 14. i u 15. st. 2. pren. vladar koji vlada samovoljno i okrutno; apsolutist, tiranin ONOMASTIKA Déspa ž. os. ime (narodno, sa… …   Hrvatski jezični portal

  • Despot — Des pot, n. [F. despote, LL. despotus, fr. Gr. despo ths master, lord, the second part of which is akin to po sis husband, and L. potens. See {Potent}.] 1. A master; a lord; especially, an absolute or irresponsible ruler or sovereign. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Despot — Despot, también conocido como Alec Reinstein, es un rapero firmado por el sello de Nueva York, Def Jux Records. Despot se mudó a Forest Hills, Queens, después de dejar los estudios en Purchase College. Categoría: Maestros de ceremonias de Estados …   Wikipedia Español

  • despot — index dictator Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 despot n. A ruler with absolute powe …   Law dictionary

  • despot — 1560s, absolute ruler, from O.Fr. despot (14c.), from M.L. despota, from Gk. despotes master of a household, lord, absolute ruler, from PIE *dems pota ; for first element see DOMESTIC (Cf. domestic) (adj.); second element cognate with L. potis,… …   Etymology dictionary

  • Despot — (v. gr. Despŏtes), 1) Herr von Sklaven, Hausherr; 2) Titel der Mitregenten im Byzantinischen Kaiserreich u. der Prinzen od. Schwiegersöhne des Kaisers, so wie vornehmer Statthalter, auch einiger Patriarchen, Bischöfe u. Fürsten; 3) jetzt… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Despōt — (griech.), »Herr«, insbes. von Sklaven; Hausherr; unter den griechischen Kaisern Ehrentitel für Prinzen oder Schwiegersöhne; auch Mitregenten, Statthalter von Provinzen und bevorrechtete Vasallen, Patriarchen etc.; jetzt ein willkürlich… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Despot — Despōt (grch.), Herr, Gebieter; dann unumschränkter, willkürlicher Herrscher; Despotīe, Despotismus, schrankenlose Willkürherrschaft eines einzelnen oder auch einer Volksklasse; despōtisch, eigenmächtig, willkürlich, gewaltherrlich. Aufgeklärter… …   Kleines Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.