deconstrucţie

DECONSTRÚCŢIE s.f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităţilor limbii de a exprima semnificaţii coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noţiunilor şi textelor, cu scopul de a evidenţia contradicţiile, inconsecvenţele, impreciziile, inconsistenţa acestora. Obiectivul principal al deconstrucţiei este contestarea capacităţii conceptelor, argumentelor şi discursurilor metafizicii (metafizică) occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima şi a elucida adevărul. Iniţiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucţia a condus la apariţia deconstructivismului (deconstructivism). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
Trimis de CristinaDianaN, 13.09.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • deconstructivism — DECONSTRUCTIVÍSM s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Şcoală (teoretică şi practică) în critica filozofică şi literară, întemeiată pe deconstrucţie, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.