căluş

CĂLÚŞ, căluşuri, s.n. 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinţii dinainte ai unui animal, spre a-l forţa să ţină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. ♢ expr. A pune (cuiva) căluşul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Beţişor care face parte din mecanismul de declanşare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul îşi aşază tabloul când lucrează; şevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuţie sau în cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; căluşar (1), căluşel (4). – Cal + suf. -uş.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂLÚŞ s. 1. (reg.) proţap. (căluş pentru gura calului.) 2. (înv. şi reg.) scăluş, (înv.) proţap. (căluş de pus în gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (muz.) scaun, scăunaş, scăunel. (căluş la un instrument cu coarde.) 4. v. şevalet. 5. (tehn.) scripete. (căluş la iţele războiului de ţesut.) 6. (reg.) smâc. (Jucăria numită căluş) 7. (cor.; art.) căluşarii (pl. art.). (căluşul se joacă de către flăcăi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CĂLÚŞ s. v. căluşar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

călúş s. n., pl. călúşuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂLÚŞ căluşuri n. 1) Bucată de lemn care se pune între dinţii unui animal pentru a-l forţa să ţină gura deschisă. 2) Bucată de cârpă făcută boţ, care se introduce în gura unei persoane ca să nu strige. ♢ A pune (cuiva) căluş în gură a împiedica pe cineva să vorbească. 3) Plăcuţă de lemn care serveşte ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuş; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixează pânza când pictează; şevalet. 5) v. CĂLUŞAR. /cal + suf. căluş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • calus — ⇒CALUS, subst. masc. MÉDECINE A. Synon. de cal. Il y avait à son tibia un calus superbe (FLAUBERT, Correspondance, 1850, p. 103). B. Durillon formé par frottement. Synon. callosité. Il (...) restait (...) de longues heures en prières, si bien que …   Encyclopédie Universelle

  • calus — CÁLUS subst. 1. Ţesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♢ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Ţesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându le. – Din fr. calus …   Dicționar Român

  • calus — CALUS. s. m. (On prononce l S.) Espèce de noeud qui se forme d une humeur épaissie, et qui rejoint les parties d un os rompu. Quand on a l os de la jambe rompu, il ne faut pas se remuer que le calus ne soit fait. [b]f♛/b] Il signifie figurément,… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • calus — Calus. s. m. Espece de soudure que la nature fait pour reünir les parties d un os rompu. Il signifie fig. Une certaine fermeté, ou dureté contractée de longue main. Il s est jetté entierement du costé de la devotion, & il s est fait un calus… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Calus — Căluş Le căluş (prononciation : keulouch ; danse de l homme cheval) est un mot roumain qui désigne une danse traditionnelle. Le mot vient de la racine roumaine cal (cheval), elle même dérivée du latin caballus (cheval). Les danseurs… …   Wikipédia en Français

  • CALUS — Colchidis fluv. Arrian. in Periplo …   Hofmann J. Lexicon universale

  • całus — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mż I, Mc. całussie, pot. {{/stl 8}}{{stl 7}} pocałunek : {{/stl 7}}{{stl 10}}Dostać od kogoś całusa. Dać całusa komuś. Rozdawać całusy.{{/stl 10}}{{stl 18}}ZOB. {{/stl 18}}{{stl 10}}posyłać – posłać całusa {{/stl 10}}{{stl …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • CALUS — s. m. (On prononce l S.) Espèce de soudure naturelle, de cicatrice qui réunit les fragments d un os rompu. Quand on a l os de la jambe rompu, il ne faut pas se remuer que le calus ne soit fait. Voyez CAL.  Il se dit aussi Des cals ou durillons… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • Căluș — Le rituel du Căluș * Patrimoine culturel immatériel …   Wikipédia en Français

  • calus — (ka lus ) s. m. 1°   Durillon produit par le frottement. •   Le seul produit de la terre cultivée par des mains laborieuses, endurcies de calus et mouillées de larmes, doit des tributs à la puissance législatrice et exécutrice, VOLT. l Homme aux… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.