cumpăt

CÚMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleşug. – lat. compitus (= computus "socoteală").
Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

CÚMPĂT s. 1. calm, fire, stăpânire, (înv.) stăpânie, (fig.) sânge rece, (rar fig.) răceală. (Nu-ţi pierde cumpătul.) 2. v. chibzuială.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÚMPĂT s. v. dietă, regim.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cúmpăt s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÚMPĂT n. Stăpânire de sine; echilibru sufletesc; sânge rece. A-şi pierde cumpătul a se pierde cu firea. A-şi ţine cumpătul a-şi păstra sângele rece. /<lat. compitus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cumpăt (-pete), s.n.1. Măsură, moderaţie, cumpătare. – 2. Prudenţă, tact. – 3. Sobrietate. – 4. Ordine, aranjare. lat. cumpŭtum "calcul, socoteală", probabil pe baza unei var. vulg., *compĭtum (Philippide, Principii, 44; Şeineanu, Semasiol., 127; Candrea-Dens., 444; Philippide, II, 658); cf. alb. kupëtoń "a observa". Încercarea lui Puşcariu, ZRPh., XXVII, 680 şi DAR (cf. REW 2099) de a explica acest cuvînt plecînd de la lat. compitum "răscruce" nu pare potrivită, şi se bazează pe o evoluţie semantică, improbabilă, plecîndu-se de la expresia a sta în cumpăt "a şovăi", rară şi datorată cu siguranţă unei confuzii cu a sta în cumpănă. Rezultatul u aton › ă este rar, însă nu inexplicabil, cf. păipost. Este de asemenea posibil ca cumpăt să fie simplu deverbal al cuvîntului următor. – Der. cumpăta, vb. (a dispune, a organiza, a modera; a potoli, a linişti, a împăca; a reduce; a da impus; a sfătui, a îndemna); cumpătare, s.f. (înv., moderaţie, sobrietate); necumpătat, adj. (exagerat, excesiv); necumpătare, s.f. (exces).
Trimis de blaurb, 29.06.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cúmpãt — s. n …   Romanian orthography

  • stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… …   Dicționar Român

  • fire — FÍRE, firi, s.f. 1. Mediul natural (împreună cu fiinţele care trăiesc în el). ♢ loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică şi morală a unei fiinţe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ♢ loc. adj.… …   Dicționar Român

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală …   Dicționar Român

  • conteni — CONTENÍ, contenesc, vb. IV. intranz., tranz. A întrerupe sau a înceta o mişcare sau o acţiune începută; a (se) opri. – lat. continere. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONTENÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. opri. 3 …   Dicționar Român

  • continenţă — CONTINÉNŢĂ, continenţe, s.f. Reţinere, abstinenţă, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONTINÉNŢĂ s. v. abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt …   Dicționar Român

  • cuminţie — CUMINŢÍE s.f. (Rar) Cuminţenie (1). – Cuminte + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMINŢÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib zuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură,… …   Dicționar Român

  • cumpăneală — CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s.f. Cumpănire, chibzuială, socotinţă, cumpătare. – Cumpăni + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • cumpănire — CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s.f. Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei. 1. Echilibru. ♢ expr. (A ţine arma) în cumpănire = (a ţine arma) de mijloc (sprijinindu şi mâna de şold). 2. fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.