consacraţie

CONSACRÁŢIE, consacraţii, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – cf. lat c o n s e c r a t i o , - o n i s, fr. c o n s é c r a t i o n.
Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

consacráţie s. f. (sil. -cra-ţi-e), art. consacráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consacráţiei; pl. consacraţii, art. consacraţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSACRÁŢIE s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [gen. -iei, var. consacraţiune, consecraţie s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONSACRÁŢIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • consacrare — CONSACRÁRE, consacrări, s.f. Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; spec. stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într un anumit domeniu. – v. consacra. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  CONSACRÁRE s. 1.… …   Dicționar Român

  • consacraţiune — CONSACRAŢIÚNE s.f. v. consacraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • consecraţie — CONSECRÁŢIE s.f. (Rar) Consacraţie. [< fr. consécration]. Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • ofertoriu — OFERTÓRIU s.n. (bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei şi când preotul face consacraţia pâinii şi vinului de împărtăşanie. [pron. riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium]. Trimis de LauraGellner, 25.06.2005 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.