conjuraţie

CONJURÁŢIE, conjuraţii, s.f. Conspiraţie, complot. [var.: conjuraţiúne s.f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

CONJURÁŢIE s. v. complot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conjuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. conjuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conjuráţiei; pl. conjuráţii, art. conjuráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONJURÁŢI//E conjuraţiei f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane unelteşte împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspiraţie. [art. conjuraţia; G.-D. conjuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, conjuraţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONJURÁŢIE s.f. (Rar) Conspiraţie, complot. [gen. -iei, var. conjuraţiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].
Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DN

CONJURÁŢIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • conjuráţie — s. f. (sil. ţi e), art. conjuráţia (sil. ţi a), g. d. art. conjuráţiei; pl. conjuráţii, art. conjuráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • complot — COMPLÓT, comploturi, s.n. Înţelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acţiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  COMPLÓT s. conjuraţie, conspiraţie, intrigă,… …   Dicționar Român

  • conspiraţie — CONSPIRÁŢIE, conspiraţii, s.f. Uneltire secretă şi ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjuraţie. [var.: (înv.) conspiraţiúne s.f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, onis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • conjuraţiune — CONJURAŢIÚNE s.f. v. conjuraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONJURAŢIÚNE s.f. v. conjuraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • cabală — CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • conjura — CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. tranz. A ruga cu stăruinţă; a implora. 2. intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONJURÁ vb. 1. v …   Dicționar Român

  • conjurat — CONJURÁT, Ă, conjuraţi, te, s.m. şi f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré. Trimis de LauraGellner, 26.01.2005. Sursa: DEX 98  CONJURÁT s. v. complotist, conspirator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  conjurát s. m …   Dicționar Român

  • lucrătură — LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s.f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuţie. 2. fig. (fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. ătură. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUCRĂTÚRĂ s. execuţie. (O… …   Dicționar Român

  • meşteşug — MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate …   Dicționar Român

  • meşteşugire — MEŞTEŞUGÍRE, meşteşugiri, s.f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acţiunea de a meşteşugi şi rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, şiretlic, vicleşug. 2. (înv. şi pop.; concr.) Meşteşug (II 2). – v. meşteşugi. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.