comănac

COMĂNÁC1, comănace, s.n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecţionat din lână sau din pâslă, purtat de călugări şi de călugăriţe. ♢ expr. (Glumeţ) A-şi pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (1) purtat odinioară de bărbaţi. ♦ Căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [var.: comanác s.n.] – et. nec.
Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

COMĂNÁC2, comănaci, s.m. (reg.) Creangă, ramură. – et. nec.
Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

comănác (creangă) s. m., pl. comănáci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

comănác (acoperământ al capului) s. n., pl. comănáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMĂNÁ//C comănacce n. 1) Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică fără boruri, asemănător cu potcapul, pe care-l poartă călugării. ♢ A-şi pune capul sub comănac a se duce la călugărie. 2) Acoperământ pentru cap de mătase sau de stofă scumpă, purtat, în trecut, de bărbaţii şi de femeile din păturile nobile. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 16.01.2007. Sursa: NODEX

comănác (-ce), s.n.1. Căciulă, pălărie. – 2. Acoperămînt al capului caracteristic călugărilor ortodocşi. – 3. (Trans.) Capac, acoperiş. – 4. Creangă, ramură. – var. cumănac, cămănac. Istr. coromac, cumarac. Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din lat. calamancum "moţ, vîrf", de unde sp. calamaco, germ. Kalmank, însă această der. prezintă multe dificultăţi. cf. Densusianu, GS, II, 390. Scriban menţionează şi sb. kalamank "bonetă" şi ngr. ϰαμηλαύϰιον. – Der. comănăci, vb. refl. (Trans., a se umili, a adula servil).
Trimis de blaurb, 19.05.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • comanac — COMANÁC s.n. v. comănac1. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • ceapsă — CEÁPSĂ, cepse, s.f. (reg.) Mică bonetă sau scufiţă de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, ţesute sau cusute. [var.: ceápţă] – Din magh. csápsza, scr. čepac. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CEÁPSĂ s. v. bonetă,… …   Dicționar Român

  • cibică — cibícă, cibíce, s.f. (reg.) 1. capelă militărească. 2. comanac (de suman). Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.