codruleţ

CODRULÉŢ, codruleţe, s.n. Diminutiv al lui codru; codruţ. – Codru + suf. -(u)leţ.
Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

CODRULÉŢ s. v. codruţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

codruléţ s. n. (sil. -dru-), pl. codruléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • codruţ — CODRÚŢ, codruţi, s.m. Codruleţ. – Codru + suf. uţ. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  CODRÚŢ s. codruleţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  codrúţ s. m. (sil. druţ), pl. codrúţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.