cens

CENS s.n. 1. (În Roma antică) Recensământ al cetăţenilor şi al averii lor. Efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. ♦ Grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii. 2. (În societatea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului. 3. (În unele ţări) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător. – Din lat. census, fr. cens.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

cens s. n., pl. cénsuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CENS censuri n. 1) (în Roma antică) Recensământ periodic al cetăţenilor şi al averii lor, pentru repartizarea în categorii fiscale. 2) (în evul mediu) Rentă plătită de ţărani seniorului pentru folosirea pământului. 3) (în unele state occidentale) Condiţie prin care se limitează exercitarea anumitor drepturi ale cetăţenilor. cens de vârstă. /<lat. census, fr. cens
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetăţenilor şi a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestaţie anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].
Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN

cens (cénsuri), s.n. – Recensămînt. lat. census (sec. XIX). – Der. censitar, adj., din fr. censitaire; censor, s.m. , din lat.; censură, s.f., din lat.; censura (var. cenzura), vb., din fr. censurer; censurabil (var. cenzurabil), adj., din fr. censurable. În censură şi der. săi, s sună aproape totdeauna ca z (inversul produce efectul unui purism afectat şi învechit), probabil prin influenţa pronunţării germane.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CENS s. n. 1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc. 2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului. 3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii. ♢ (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales. (< lat. census, fr. cens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • CENS — Le mot «cens» a désigné au Moyen Âge deux types de redevances distincts. D’une part, le cens est la redevance que devait annuellement un serf ou tout autre non libre comme marque de sa dépendance envers son seigneur: c’est le «chevage» ou «chef… …   Encyclopédie Universelle

  • cens — CENS. s. m. Redevance en argent, que certains biens doivent annuellement au Seigneur du Fief dont ils relèvent. Cens et rente. Payer les cens. Une terre qui doit tant de cens. Abandonner la terre pour le cens. Cette dernière phrase se dit aussi… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • cens — CENS. s. m. Rente qui est deue à un Seigneur à cause de son fief. Cens & rente. payer les cens. il doit dix sols de cens. il abandonne la terre pour le cens. Cette derniere phrase se dit aussi figurément, pour dire, qu On renonce à un bien parce… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • cens — Cens, Il vient de Census. Cens, ou cense et rente, Vectigal. Cens ou censive que doit le fond de la terre au seigneur, Solarium vectigal. Quod solo haeret, siue quod pro solo penditur, Nota est seruitutis, coniunctamque causam habet mancipij,… …   Thresor de la langue françoyse

  • Cens — Nom porté dans l Aisne et le Nord Pas de Calais, rencontré aussi sous la forme Cense. Désigne sans doute celui qui tient une terre à cens (redevance envers le seigneur à qui appartient cette terre), par la suite un fermier (cf le wallon cinsî =… …   Noms de famille

  • Cens. — Cens.     † Catholic Encyclopedia ► Ecclesiastical Abbreviations     ► Abbreviation used in Apostolic Rescripts     Censuris ( Censures abl. or dat. case) The Catholic Encyclopedia, Volume VIII. New York: Robert Appleton Company. Nihil Obstat.… …   Catholic encyclopedia

  • cens — encens …   Dictionnaire des rimes

  • cens — Mot Monosíl·lab Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • cens — (san ; quelques uns font sentir l s et disent sans ) s. m. 1°   Dénombrement des citoyens romains et évaluation de leur fortune qui se faisaient tous les cinq ans par les censeurs. Faire le cens. Porter au rôle du cens. Le cens donna deux cent… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • CENS — s. m. (On prononce toujours l S.) T. d Hist. ancienne. Dénombrement des citoyens romains ; déclaration authentique qu ils faisaient, tous les cinq ans, de leurs noms, biens, résidence, etc., par devant des magistrats préposés pour la recevoir, et …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.