carne

CÁRNE, cărnuri, s.f. 1. Nume dat ţesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu ţesuturile la care aderă. ♢ Carne de tun = masă de militari trimişi pe front spre a lupta şi care sunt expuşi măcelului, cu pierderi mari de vieţi omeneşti. Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♢ expr. A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice. A fi rău (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau uşor) la o rană. În carne şi oase = în persoană, în realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, rudă de sânge. A-şi pune (sau a-şi băga) carnea în (sau la) saramură = a face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea realizării unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se îngrăşa. A creşte carnea pe cineva = a simţi o satisfacţie, a fi bucuros. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică. 2. Bucată din ţesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuinţată ca aliment. 3. Partea interioară a pielii, opusă feţei acesteia. 4. (bot.) Pulpă la fructe. – lat. caro, carnis.
Trimis de valeriu, 13.09.2006. Sursa: DEX '98

CÁRNE s. 1. (Transilv.) hanţ. (carne de vită.) 2. (bot.) pulpă. (carne a unui fruct.)
Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime

SĂPTĂMÂNA CĂRNII s. v. cârneleagă, harţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cárne s. f., g.-d. cărni, art. cărnii; (feluri de carne) pl. cărnuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

múscă de cárne s. f. + prep. + s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÁRN//E cărnuri f. 1) Ţesut muscular la oameni şi animale. ♢ A tăia în carne vie a acţiona drastic. În carne şi oase în persoană; în realitate. carne din carneea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la carne a se îngrăşa. carne de tun militari trimişi special spre a fi masacraţi în război. 2) Produs alimentar constând din ţesutul muscular al animalelor sau al păsărilor. carne de porc. 3) rar Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpă. [G.-D. cărnii] /<lat. caro, carnis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cárne (cắrnuri), s.f.1. Ţesut muscular al corpului omenesc sau al animalelor. – 2. La fructe, pulpă. – Mr. cară, carne, megl. carni, istr. cǫrne. lat. carnem (Puşcariu 295; Candrea-Dens., 266; REW 1706; DAR); cf. it. , sp., port. carne, prov., cat. carn, fr. chair. Cele două forme ale mr. se explică prin păstrarea nom. caro alături de acuz. carnem. – Der. cărnărie, s.f. (cantitate de carne); cărnicios, adj. (cărnos); cărniu, adj. (de culoarea cărnii); cărnui, vb. (a descărna); cărnos, adj. (care are multă carne); cf. mr. cărnos, cuvînt care poate fi der. cu suf. -os, sau reprezentant direct al lat. carnosus (Puşcariu 296; Candrea-Dens., 268; REW 1704; DAR), cf. prov., cat. carnos, sp., port. carnoso; cîrnosi (var. cărnosi), vb. (a descărna; a toca mărunt carnea; a îngrijora, a chinui), a cărui der. este neclară, şi care se datorează fără îndoială unei contaminări cu sb. krnjiti "a face bucăţele". – Compară cîrneleagă, s.f. (marţea săptămînii antepenultime din dulcele Crăciunului; carnaval); mr. cărleagă, al cărui al doilea element este liga, de la ligāre (Puşcariu 376; cf. Candrea-Dens., 270; REW 5024; DAR), cu sensul de "interzicere", propriu rom. a lega (cf. carnaval, de la carnem levare, sp. carnestolendas, vicent. carlassare) – Der. neol. carnaţie, s.f., din fr.; carnasier, carnivor, adj.; carnificare, s.f.; carnozitate, s.f.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Carne — Saltar a navegación, búsqueda Mezclas de diversas carnes: bovina, porcina y de pollo …   Wikipedia Español

  • carne — [ karn ] n. f. • 1835; it. carne « viande » 1 ♦ Fam. Viande de mauvaise qualité (⇒ barbaque) ou très dure (⇒ semelle). « Cette carne bouillie des conserves » (Goncourt). 2 ♦ Fam. et vieilli Vieux cheval. Une vieille carne. ⇒ rosse …   Encyclopédie Universelle

  • carné — carne [ karn ] n. f. • 1835; it. carne « viande » 1 ♦ Fam. Viande de mauvaise qualité (⇒ barbaque) ou très dure (⇒ semelle). « Cette carne bouillie des conserves » (Goncourt). 2 ♦ Fam. et vieilli …   Encyclopédie Universelle

  • carne — sustantivo femenino 1. (no contable) Parte blanda y muscular del cuerpo del hombre y los animales: Los bebés tienen la carne rosada. Si no haces deporte se te pondrá la carne floja. 2. (no contable) Carne de los animales usada como alimento, en… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Carne — or Carné is a surname, and may refer to* Sir Edward Carne * Elizabeth Catherine Thomas Carne * James Carne * Jean Carne * John Carne * Joseph Carne * Joseph Edmund Carne * Judy Carne * Marcel Carné * Rick Carne * Warren Carne * Willie Carneee… …   Wikipedia

  • Carne — oder Carné ist der Name mehrerer Orte und Personen: Carne ist der Name: einer antiken Stadt in Phönizien, siehe Karnos Carne ist der Familienname folgender Personen: Edward Carne (ca. 1500 1561), Waliser Gelehrter und Diplomat Elizabeth Carne… …   Deutsch Wikipedia

  • CARNÉ (M.) — Marcel CARNÉ 1909 1996 La coquetterie de Marcel Carné consistait à tricher sur son âge, non pour se rajeunir, mais pour se donner quatre années de plus (il est mort en novembre 1996, à l’âge de quatre vingt sept ans). Ce souci lui venait sans… …   Encyclopédie Universelle

  • carne — carne, carne de gallina expr. susto, sorpresa. ❙ «Se le hizo un nudo en la garganta y se le puso carne de gallina...» Andreu Martín, Amores que matan, ¿y qué? 2. carne muerta s. cadáver, muerto. ❙ «Lola, la propietaria del bar del pueblo se lo… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • Carné — Saltar a navegación, búsqueda Carné (del francés carnet) se puede referir a: Documentos Carné de identidad (también llamado documento de identidad) Carné electrónico (versión electrónica del DNI electrónico) Carné de conducir (también llamada… …   Wikipedia Español

  • carne — 1. (kar n ) s. f. 1°   Angle saillant d une pierre, d une table, etc. •   Je me suis donné un grand coup à la tête contre la carne d un volet, MOL. Mal. im. I, 2. 2°   Terme de maître d écriture. Évidement du tuyau ou du canon de la plume.… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.