caracter

CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character.
Trimis de valeriu, 02.06.2007. Sursa: DEX '98

CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu caractere gotice.) 5. v. semn grafic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

caractér s. n., pl. caractére
Trimis de siveco, 17.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

CARACTÉR caractere n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. caracter dârz. 2) Ansamblu de dispoziţii înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. caracter flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. A avea caracter. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calităţi. caracter puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice şi morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. caracter ereditar. 7) Semn convenţional. caracter algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. caracter gros. caracter roman. 9) Semnal sau element de informaţie folosit în codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CARACTÉR s.n. 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esenţiale şi stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ♢ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însuşiri morale manifestate prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc. 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (mat.) Numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta. [acc. şi carácter. / < fr. caractère, cf. lat. character, gr. charakter – semn].
Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DN

CARACTÉR s. n. 1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. o dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor. 2. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc. 3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară. 4. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism. ♢ caracteristică a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie. ♢ (inform.) literă, cifră, semn particular. 6. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta. (< fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Carácter — Saltar a navegación, búsqueda Carácter (plural caracteres) puede referirse a: carácter singular: característica diferenciadora de algo en biología, un carácter es uno de los rasgos de un ser vivo en música, el carácter de una obra indica el… …   Wikipedia Español

  • carácter — (Del lat. character). 1. m. Señal o marca que se imprime, pinta o esculpe en algo. 2. Signo de escritura o de imprenta. U. m. en pl.) 3. Estilo o forma de los signos de la escritura o de los tipos de la imprenta. Carácter redondo. [m6]Caracteres… …   Diccionario de la lengua española

  • carácter — (plural caracteres) sustantivo masculino 1. Modo de ser y de comportarse de cada persona o grupo, que los hace distintos de los demás: tener mal carácter, el carácter latino. 2. Condición o naturaleza de una persona o cosa: una reunión de… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • carácter — signo, marca, señal. En psiquiatría modo de conducta propio de un individuo. En hernecia, rasgo distintivo Diccionario ilustrado de Términos Médicos.. Alvaro Galiano. 2010. carácter 1. conjunto de rasgos y modos de conducta …   Diccionario médico

  • carácter — 1. ‘Conjunto de rasgos característicos’ y ‘signo de la escritura’. Es voz llana y se pronuncia [karákter], no ⊕ [karaktér]. En el plural, el acento prosódico pasa de la a a la e: caracteres (pron. [karaktéres]), no ⊕ carácteres. 2. de carácter +… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • carácter — |áct| s. m. 1. O que faz com que os entes ou objetos se distingam entre os outros da sua espécie. 2. Marca, cunho, impressão. 3. Propriedade. 4. Qualidade distintiva. 5. Índole, gênio. 6. Firmeza. 7. Dignidade. 8.  [Artes gráficas] Molde de letra …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • caracter — caracter, ere earlier spelling of character …   Useful english dictionary

  • carácter — (Del lat. character, signo mágico < gr. kharakter < kharasso, marcar, grabar.) ► sustantivo masculino 1 Personalidad, idiosincrasia, modo de ser de las personas: ■ tiene un carácter violento y depresivo. IRREG. plural caracteres 2 Índole,… …   Enciclopedia Universal

  • carácter — s m I. 1 Rasgo o conjunto de rasgos que distinguen, definen o hacen reconocible la naturaleza, posición, índole, etc de alguien o algo: Los partidos no llegaron a adquirir el carácter de grupos permanentes 2 Modo de ser de un individuo;… …   Español en México

  • carácter — {{#}}{{LM C07175}}{{〓}} {{SynC07340}} {{[}}carácter{{]}} ‹ca·rác·ter› {{◆}}(pl. caracteres){{◇}} {{《}}▍ s.m.{{》}} {{<}}1{{>}} Conjunto de cualidades o circunstancias propias y distintivas: • Esta novela tiene un carácter humorístico.{{○}}… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.